Photobucket

FAMILIA CRESTINA







Familia este o alegere liberă de a dori să mori alături de acel pe care l-ai ales...
În multe familii apar diverse situaţii în viaţă cînd căsătoria este supusă unei testări. Adesea pentru depăşirea acestui test e necesar doar de depăşit propria mîndrie, egoismul şi dragostea de sine. E necesar să ne învăţăm să iertăm, să tolerăm slăbiciunele celui
de alături şi cu înţelepciune să ocolim contradicţiile.
Din nefericire , mulţi oameni nu mai înţeleg adevăratul sens al familiei. Familia este nu numai casa comună, luarea prînzului la aceeaşi masă, banii şi copiii comuni...
Familia – este o unire binevolă în dragoste, este un spaţiu spiritual-moral, care trebuie creat de soţi , unde să se implice ambii.
De multe ori soţii nefiind în stare să rezolve problemele familiare, ajung la concluzia că partenerul de viaţă nu le este potrivit, considerînd că au făcut o alegere greşită, deoarece acest om este „absolut altfel". Cu alt caracter, obişnuinţe şi valori spirituale. Cel mai uşor e să-l înlături din viaţa ta. Dar dacă priveşti situaţia altfel? Dacă te ghîndeşti că poate acest „acest" altul a fost trimis în viaţa ta de însăşi Dumnezeu. Că poate sînteţi legaţi acum şi prin „crucea vieţii familiare".
Da, acest om este aşa cum este incomod, impulsiv, uneori nu prea cinstit şi leneş... Dar pe parcursul vieţii ar trebui să ne comportăm cu el aşa ca el să devie mai perfect, mai liniştit şi mai cinstit. De aceea şi sîntem oameni credincioşi, creştini. Pentru mulţi ducerea acestei cruci a vieţii familiare este foarte grea. Dar niciodată posibilă fără ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie şă rabdăm şi să ne smerim, să ne rugăm pentru aproapele nostru şi să ne cerem iertare...
Abordarea creştină a situaţiilor de conflict care apar le pare la mulţi paradoxală. Ar părea că pentru ca să se schimbe situaţia ar trebui să se schimbe acel care a creat-o. Dar nu e prea posibil acest lucru. Deoarece acel care a creat-o nu se simte vinovat şi nu vrea schimbări în comportarea sa. Deci schimbări trebuie făcute numai nu în cel pe care vrem să-l schimbăm, dar să începem cu noi înşine. Trebuie să conştientizăm că rădăcina tuturor problemelor, nereuşitelor şi tragediilor noastre sînt păcatele noastre, personale. Dumnezeu ne spune :" De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. " (Matei 7.3-5) Şi chiar dacă în ochiul aproapelui e o „bîrnă" şi mai mare nu vei putea să faci nimic dacă sincer nu te vei pocăi de păcatele tale.
Cât de greu nu este şi va fi trebuie să răbdăm, să ne rugăm şi să cerem ajutor de la Dumnezeu.
Cu durere în suflet, dar trebuie să mărturisesc că Familia, legătura socială cea mai intimă și stabilă, dă semne de destrămare în zilele noastre. Echilibrul ei este tot mai fragil. Celula se descompune. Celula moare înainte de vreme, cu mult înainte ca "sapa și lopata" să-i despartă pe cei uniți pentru vecie. Doamne ferește să trebuiască să vorbești despre aceasta sau să scrii îndrăgostit fiind. Care sunt cauzele care conduc la desfacerea căsătoriei?
În general, aceleași slăbiciuni și păcate care otrăvesc și legăturile cu ceilalți oameni: egoismul, răutatea, invidia, neîncrederea, gelozia, intoleranța, beția, ș.a.m.d. Dar deoarece nu am mers pe latura acestora dorim să spunem că există și cauze favorizante care înclină balanța în favoarea divorțului. Amintim cateva dintre acestea:
Exemplul altora
În mare măsură puterea exemplului ne formează în ceea ce suntem. Divorțul, ca soluție preferată în caz de criză relațională, apare atât de frecvent, încât devine o modă a zilelor noastre. Despărțirea întâlnită la părinți, rude, la vecini, cunoștințe, are puterea exemplului, care ni se pare, în momente de dilemă, o soluție potrivită și pentru noi. Un alt motiv de despărțire este pierderea încrederii în posibilitatea schimbării în bine. Nu se mai poate face nimic – vrea să însemne că s-au epuizat toate mijloacele, s-au încercat toate metodele, fără să aducă schimbarea dorită.
Rănile sunt prea adânci, relele deprinderi ale celuilalt prea înrădăcinate, problemele sunt prea vechi ca să se mai schimbe.
E prea tarziu
Nu rămâne decât divorțul. Este o concluzie pripită, căci nenumărate cazuri dovedesc că o schimbare în bine ca și în rău, se poate produce oricând. În acest sens vă recomand să arătați toleranța și multă iubire, nu așteptați de la celălalt primul semn de schimbare, aveți prioritate, focalizați mai mult asupra părților pozitive ale celuilalt și conștientizați-vă propriile greșeli și defecte.
Nepotrivirea
Sunt multe nepotriviri între două persoane care se leagă în jugul căsătoriei: de caracter, de temperament, de gusturi, de gândire, etc. Unele din acestea sunt trăsătirui pozitive, altele negative. Unele atrag, altele resping. Dar multe dintre ele pot fi convertite în valori complementare.
Înstrăinarea
Dragostea este o floare care poate sa moară dacă nu este îngrijită. Grijile vieții, lipsa curțeniei, rutina și monotonia relației, lipsa de personalitate o erodează, o consumă ca un vierme, ducând la răcirea dragostei și la înstrăinare. De aici înainte mai este doar un pas până la despărțire. Multe cupluri din cele pe care le cunosc mărturisesc că s-au schimbat în decursul anilor, trăiesc alături ca doi străini. "Când ne-am căsătorit, aveam foarte multe puncte comune, chiar semănam unul cu celălalt. Ne plăcea să facem aceleași lucruri." Cu timpul s-au schimbat amândoi. Soțul urăște să meargă la cumpărături - pentru că soția a făcut-o chiar prea des în tot timpul căsătoriei și astfel plictisindul pe soț, soția nu suporta evenimentele sportive - pentru că soțul a exagerat ultimul timp cu ele. Interesul soției este absorbit de copii, soțul se simte bine cu prietenii lui. Multe cupluri acceptă compromisuri mărunte legat de infidelități, tocmai în vederea menținerii unui tonus ridicat, a acelei stări de îndrăgosteală ce se răsfrânge asupra soțului, soției.
Infidelitatea
Cândva infidelitatea era pedepsită și de legile civile, mai ales cea a soției. Astăzi este și ea la modă. Infidelitatea provoacă o criză serioasă în viața conjugală. O criză de încredere, care este o experiență foarte amară. Alteori este rezultatul unei stări de criză în viața cuplului. Dacă a fost un eveniment singular, accidental, refacerea încrederii e posibilă.
Mentalitatea
În gândirea secolului nostru, căsătoria se reduce la funcția unui simplu contract social, cu toate avantajele sau dezavantajele lui. În cazul nerespectării condițiilor, contractul poate fi desfăcut. Dacă admiți în mintea ta că despărțirea este o soluție posibilă și uneori preferabilă unei conviețuiri problematice, atunci crește probabilitatea ca în situația dată să alegi această alternativă. În concepția creștină, căsătoria este o instituție divină, deaceea salvarea ei prin răbdare, iertare, bunătate, înțelegere, este unica alternativă de urmat, iar însușirile care conduc la aceasta sunt adevărate virtuți divine. Rolul de soț, ca și cel de părinte, reprezintă același câmp de experiențe în care se pot dezvolta însușirile alese ale ființei. Divorțul din cauza nepotrivirii de caracter este la fel de neconceput ca și despărțirea de copil pentru același motiv.
Iertarea
Desigur că această virtute este cel mai puțin practicată de către familiile creștine de astăzi. Și acest lucru o fac din puțina cunoaștere a rodului fructos al acestei mari virtuți.
Recent, un studiu a fost făcut pe 200 de adulți căsătoriți cu privire la iertare. Cercetătorii se întrebau în ce măsura abilitatea de a ierta pe celălalt influențează satisfacția maritală și bunăstarea generală personală. Rezultatele au fost uimitoare!
Cercetarea sugerează că este o relație imensă între satisfacția în căsnicie și iertare. De fapt, se pare că o treime din această satisfacție este relaționată cu capacitatea de a ierta. Nu numai ca iertarea impactează relația de cuplu, însă este semnificativ relaționată și cu bunăstarea emoțională. Atunci când au iertat, indivizii au resimțit o scădere a simptomelor depresiei, anxietatii etc.
Peter J. Larson, "New Forgiveness Research"
Deci, iertați oameni buni, iertați din toată inima și veți fi fericiți. Asta este și promisiunea fratelui meu mai mare. Atâtea lucruri m-a învătat și în privința asta, de nenumarate ori. E cel mai tare la capitolul asta. A iertat o lume-ntreagă. Pe bune
Toate cele de mai sus putem spune că pot fi rezolvate prin propriul efort și cu rugăciune la Domnul.
Omul fără Dumnezeu este limitat în toate şi nu poate face nimic singur. Dar Dumnezeu face minuni pentru noi. Numai trebuie să credem... Şi ce este cu neputinţă pentru noi...
În toate familiile există neînţelegeri şi conflicte. Numai că trebuie rezolvate cu înţelepciune şi mai bine atunci când numai încep să se dezvolte. Ar fi bine ca toate conflicte să fie rezolvate şi prin intermediul bisericii. N-ar trebui să neglijăm nici micile conflicte care adesea apar. Deoarece adesea păcatul ne face rob a-l său nu prin gravitatea sa, dar prin cantitatea sa. Adică persistarea în el. Ca ceea ce azi e doar o mică abatere, mâine poate deveni o adevărată tragedie.
Trebuie neapărat să ne compătimim şi susţinem unul pe altul. Şi să nu permitem să apară mari dezbinări între noi, ca mai apoi să fie imposibil de trecut peste ele.
Cu fiască supunere întru Domnul
Natalia Lozan






=========================================================================


1. Perspectiva Biblica a Familiei


Sfanta scriptura este clara in privinta familiei, aratand ca Dumnezeu a oranduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie, sange sau adoptiune. Dictionarul Explicativ al limbii Romane (Academia Romana, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”1996) defineste familia ca” Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie, si din descendentii acestora”


Casatoria este legamantul stabilit intre un barbat si o femeie care se leaga sa ramana impreuna pe toata durata vietii. Casatoria este un dar unic prin care Dumenzeu realizeaza cateva scopuri cum ar fi : ilustrarea unirii dintre Christos si Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc dorintele sexuale in conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.[1]


Cu toate ca in Vechiul Testament nu gasim nici un cuvant care sa corespunda exact cu cuvantul modern “familie” totusi nucleul familiei este clar aratat in Scriptura inca de la inceput: Gen. 1:26-28

“Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste pestii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul si peste toate tîrîtoarele cari se miscă pe pămînt.". Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească si parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvîntat, si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, înmultiti-vă, umpleti pămîntul, si supuneti-l; si stăpîniti peste pestii mării, peste păsările cerului, si peste orice vietuitoare care se miscă pe pămînt."


Gen. 2:18-25 “18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." 19. Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: "Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." 24. Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. 25. Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.”


In Noul Testament Termenul de “familie” (greceste: patria) este mentionat ca atare numai de trei ori, si anume in Luca 2:4,” Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David,” Fapte 3:25 “Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: "Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta." , si Efeseni 3:15 “din care îşi trage numele orice familie (greceste:patria), în ceruri şi pe pămînt,” insa ideea de “casa” sau “cei din casa” (greceste: oikos) este intalnita de mai multe ori.


Proeminenta paternitatii poate fi vazuta clar in cel de-al treilea text (Efeseni 3:15) unde cuvantul “patria”, adica famile are un “pater” adica “tata” intelegand ca la originea tuturor sta paternitatea universala a lui Dumnezeu din care este derivata toata ordinea relatiilor. [2] Biblia arata clar ca barbatul si nevasta au o valoare egala inaintea lui Dumenzeu, fiind creati amandoi dupa chipul si asemanarea Lui. Relatiile de casatorie ilustreaza felul in care se poarta Dumnezeu cu poporul Sau.


In cele ce urmeaza ne v-om preocupa de aspectul relatiilor din familia crestina si anume de (1) relatia dintre sot si sotie, (2) relatia dintre copii si parinti, (3) relatia dintre membrii familiei si Domnul Isus Christos, si (4) relatia dintre membrii familiei si lume.


2. Relatia dintre sot si sotie


Efeseni 5:33 “Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”


Sotul - Pentru ca relatia dintre sot si sotie sa fie dupa modelui Scripturii, sotul trebuie sa invete sa-si iubeasca sotia cu lepadare de sine. Apostolul Pavel scrie Efesenilor: Efeseni 5:25 “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” Am spus “sa invete” deoarece acest fel de iubire nu vine in mod automat, firesc.Trebuie sa invatam, urmand exemplul Domnului Isus unde vedem ca dragostea autentica nu poate venii pe cale normal fireasca, ci trebuie sa izvorasca din sursa nesecata, din Dumnezeu, care este dragoste. Apostolul ridica nivelul dragostei in familie la cel mai inalt standard, aratandune ca aceasta este o ilustratie a relatiei dintre Domnul Christos si biserica Sa.


Casatoria este de folos la toate nivelele:

(1) emotional: Gen 2: 18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.",

(2) social: Gen 1:28 “Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt."

(3) fizic: 1 Cor 7: 1-3 “1. Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat”., si

(4) spiritual: Efeseni 5:21-24 “21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. 22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24. şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.”


Dragoste Sacrificiala - Daca sotul are ca model pe Domnul Christos si dragostea Sa pentru biserica, atunci el o va iubii pe sotie cu o dragoste sacrificatoare. Dupa cum Christos s-a dat pe Sine pentru biserica, tot asa sotul , in dragoste se da sotiei sale. Adevarata dragoste “nu caută folosul său” (1 Cor 13:5), deci nu este egoista.


Dragoste Sanctificata - Efeseni 5:26-27 “26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt, 27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.”


Daca dragostea sotului este sacrificiala, atunci ea va fi si Sanctificata. Expresia “ca s-o sfinţească” are intelesul de a o pune deoparte. In casatorie cei doi se pun deoparte unul pentru celalalt si orice interferenta in aceasta institutie este pacat. Astazi, Domnul Cristos I-si curata biserica prin Cuvant, Ioan 15:3 “Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.” si Ioan 17:17 “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.”


Dragoste Satisfacatoare - Dragostea sotului pentru sotia sa trebuie sa fie Sacrificiala, Sanctificata si totodata si Satisfacatoare. Efeseni 5:28-30 “Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 30. pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”.


In casatorie, cei doi devin un singur trup, asa ca orice se face celuilalt se face si lui personal, devenind o experienta de satisfacere reciproca. Daca ambii soti sunt supusi Domnului si unul altuia, ei vor fi in asa fel satisfacuti, incat nu vor mai fi temptati sa caute in alta parte implinire. Apostolul Pavel incheie Efeseni 5 cu rezumatul cuvintelor anterioare. Sotilor le spune” fiecare din voi” fara exceptie, sa-si iubeasca sotia ca pe sine, adica nu doar cum te-ai iubi pe tine insuti, ci in semn de recunoastere a faptului ca ea este una cu tine.[3]



Sotia – Ei Domnul ii cere respect, reverenta si supunere fata de sotul ei. Sotia trebuie sa se supuna de buna voie autoritatii sotului care o slujeste din dragoste, dupa cum si Biserica este supusa de buna voie lui Christos, Capul ei. Creata ca si barbatul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nevasta este egala cu el inaintea lui Dumnezeu si a primit din partea lui Dumnezeu resposabilitatea de a-si respecta barbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit in administrarea casei si in formarea noii generatii.


Apostolul Pavel se adreseaza sotiilor zicand: Efeseni 5:33 “ Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”. El le spune, ai grija sa-ti respecti sotul si sa asculti incontinuu de el. Ce efecte extraordinare ar rezulta aceasta ascultare in Domnul. Ce s-ar intampla daca aceste instructiuni divine ar fi practicate pe scara larga in randurile crestinilor de azi? N-ar mai fi certuri, nu s-ar mai produce despartiri, divorturi, ci caminul ar fi intr-adevar un “colt de rai” (expresie preluata din titlul cartii fratelui Pitt Popovici). Atmosfera din familie ar fi o anticipare a paradisului. Dragostea (agape) a sotului si supunerea in reverenta si ascultare a sotie pot fi realitate doar prin puterea Duhului Sfant.

Radacina problemelor maritale este pacatul. Supunerea fata de Christos si unii altora este modalitatea de a biruii egoismul propriu. Cand suntem supusi, Duhul Sfant ne poate umple cu putere de a ne iubi cu o dragoste sacrificatoare, sanctificata, satisfacatoare, o dragoste dupa modelui Domnului Christos.


3. Relatia dintre copii si parinti.


Am relatat mai sus ca secretul unei relatii bune in caminul crestin este trairea dupa indemnurile si puterea Duhul Sfant. Am vazut ca atunci cand sotul iubeste cu o iubire divina, sotia fiind si ea condusa de Duhul Sfant se supune autoritatii lui. In aceasta sectiune v-om vedea ca secretul relatiei bune dintre copii si parinti este o traire a copiilor familiei crestine in puterea Duhului Sfant.


Copiii - Datoria fundamentala a tuturor copiilor este de a asculta de parintii lor in Domnul. Nu are importanta daca copiii sunt crestini sau parintii sunt crestini. Relatia aceasta a fost randuita de Dumnezeu pentru intreaga omenire, indiferent de crez.


In Efeseni 6:1-3 apostolul Pavel se adreseaza copiilor in relatia lor cu parintii: Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. 2. "Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta"-este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- 3. "ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt."


A asculta in Domnul de parinti, copiii trebuie sa asculte patrunsi de atitudinea ca facand asa, ei asculta de fapt de Domnul. Ei trebuie sa asculte in toate lucrurile care corespund cu voia Domnului. Pe baza acestui text, copiii ai caror parinti le cer sa pacatuiasca, nu li se cere supunere in acest caz.


Apostolul Pavel se adreseaza copiilor crestini si le cere ascultarea de parinti aratand patru motive.


1) In primul rand copiii trebuie sa asculte datorita faptului ca ei sunt crestini “ascultati in Domnul”.


2) In al doilea rand ei trebuie sa asculte de parintii lor in Domnul “caci este drept”. Ascultarea in Domnul este dreapta. Standardul ascultarii l-a creat Domnul, nu este subiectiv, ci drept. Ascultarea este un principiu intretesut in insasi structura vietii de familie, ca cei care sunt inca imaturi si lipsiti de experienta vietii sa se supuna autoritatii parintilor care au maturizare si intelepciune.


3) Un al treilea motiv de ascultare este ca ascultarea este o porunca este parte din decalog. Exod 20;12 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Deut 5:16 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.”

A cinsti parintii inseamna mai mult decat a asculta de ei. Inseamna a le arata respect si dragoste, grija pentru ei atita timp cat au nevoie, si de a-I onora prin trairea dupa principiile scripturii.


4) Al patrulea motiv de ascultare de parinti este ca ascultarea aduce binecuvantare “ca sa fi fericit”. Apostolul aminteste copiilor crestini care-si cinstesc parintii ca aceasta o se le faca bine si “o sa le mearga bine”. Ce s-ar intampla daca cu un copil care nu ar primi nici un fel de indrumari si indreptari din partea parintilor sai! Cand copiii asculta de parinti in Domnul, o sa fie feriti de multe caderi in pacate. Pacatul intotdeauna ne jefuie de fericire, ascultarea intotdeauna ne inbogateste de binecuvantari. Promisiune pentru cei ce asculta si cinstesc parintii este o viata lunga fericita. In acelas fel, cei ce nu asculta si cinstesc parintii au parte de sfarsit tragic dupa exemplul dat de fii lui Eli, Hofni si Fineas: 1 Sam 4:11” Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.”


Parintii - Responsabilitatile parintilor in relatia lor cu copiii.

Efes 6:4 “şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Coloseni 3:21 ” Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”

Aceasta avertizare se adreseaza in primul rand tatalui, dar fara indoiala ele sunt necesare ambilor parinti. Parintii sa nu intarate pe copii la manie printr-o asprime exagerata sau printr-o sanctionare necorespunzatoare in exercitarea pedepselor. Sa dea copiilor o crestere in milostenia de tata si intr-o dragoste de mama, si a creste copiii in “ invatatura Domnului” Tatal ori este de multe ori prea aspru, ori prea indulgent, cum am aratat mai sus din exemplul lui Eli. De asemenea David a esuat in privinta aceasta in legatura cu educatia fiului sau Adonia. 1 Imparati 1:6 “Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viata lui, zicînd: "Pentru ce faci asa?" Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, si se născuse după Absalom.”

Aceasta lipsa de mustrare din partea lui David conduce la inganfare pe Adonia care a vrut sa devina imparat prin inlaturarea tatalui sau de pe tron. Cu multa vreme inainte Dumnezeu si-a destainuit intentia de a pune pe Solomon ca urmas al lui David pe tronul lui Israel. Adonia, in urma lipsei de mustrare din partea tatalui sau David, pasea pe o cale contrara voiei lui Dumnezeu.


Caracterul adevarat al tatalui crestin este revelat in echilibrarea responsabilitatilor lui in pozitia autoritara in familie si felul cum aceasta este practicata. Simturile si predispozitia copiilor trebuie sa stea in atentia parintilor. Fiecare copil este unic, deci trebuie ca parintii sa aibe multa intelepciune in relatiile lor cu fiecare dintre copii. Parintii nu au voie sa inlesneasca nimic din raspunderea lor fata de Dumnezeu in educarea copiilor, insa trebuie sa se gandeasca si la slabiciunea celor mici si sa nu puna in spate mai mult decat ar putea ei sa duca. Altfel copiii vor deveni respingatori si se vor descuraja.

Cuvantul “mustrare” din Efes 6:4 are la baza si conceptual de “ ingrijire, sfatuire, pedepsire”. Aceasta ne arata sensul si directia de crestere si de mustrate pentru a se ajunge la o stare inalta.

Ca si tatal, mama crestina are responsabilitatile sale fata de copii. In Scripturi gasim amintite multe mame care si-au educat copiii in frica Domnului. Din aceaste exemple si din observatiile zilnice ne dam seama ca mamele ocupa un loc foarte important in educarea copiilor. Mamele educa copii in spiritul moral, spre finete intre oameni, pe cand tatal educa copiii spre influenta lor in societate.

Istoria caselor imparatesti dovedeste influenta mamei, fie pozitiva, fie negativa in educarea imparatilor. Vedem cat de important este ca o mama sa-si educe copiii pentru Imparatia lui Dumnezeu. O crestere crestina este de o mare valoare si are urme adanci care nu se pot sterge din inima copiilor. Cuvantul lui Dumnezeu spune la Proverbe 22:6 “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea.” Cei “sapte ani de acasa” proverbiali au o mare influenta in inima fragile a copilului si se mentine pana la adanci batranete. La fel vedem si in Proverbe 31: 1 “Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.” Mama imparatului Lemuel l-a educat si toate indrumarile ei I-au fost de folos in viata.


4. Relatia dintre membrii familiei si Domnul Isus Christos.


Efes 1:22 “El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile”


Domnul Christos are stapanire universala, nu numai peste oameni si ingeri ci si peste restul creatiei sale. Un cuvant cheie ar fi “supunere”. Pentru ca relatia dintre familie si Domnul Christos sa fie o relatie de tip divin, trebuie membrii familiei sa fie “supusi unii altora “ iar intreaga famile sa fie supusa lui Dumnezeu. Caminul crestin este locul unde poruncile dumnezeiesti sunt respectate, legaturile dintre membrii familiei sunt dupa gandurile lui Dumnezeu si fiecare membru din familie cauta glorificarea lui Dumnezeu. Pentru a avea un impact acest nucleu fundamental al societatii trebuie sa fie un exemplu positiv, un indrumar pentru altii catre Domnul. Primirea de oaspeti este un exemplu pozitiv. Casa din Betania este un astfel de camin. In timp ce Domnul Isus calatorea pe pamant fara a avea un loc unde sa-si puna capul, vedem pe Marta cum Il primeste in casa ei. Luca 10:38 “Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.” Aceasta casa a fost fregventata de domnul Isus chiar in saptamana dinaintea mortii. Ce balsam a fost aceasta casa pentru Domnul Isus!

Tot astfel, astazi familia crestina trebuie sa stie ca poate primi pe Domnul in casa lor ca Marta odinioara. Domnul Isus a spus in Matei 10:40 “Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimes pe Mine.” Daca primim pe credinciosii Domnului in casele noastre Il primim pe insusi Domnul Isus. Matei 25:40 “Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Aceasta este subiectul de baza pe care Domnul Isus Il trateaza in acest text pentru toti care au hranit, imbracat, vizitat sau primit pe frati in Domnul.

In zilele imparatului David, Domnul a binecuvanta pe Obed-Edom din pricina ca a tinut chivotul Domnului trimp de trei luni in casa lui. 2 Samuel 6:10-12a “N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui. Au venit şi au spus împăratului David: "Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.".


5. Relatia dintre membrii familiei si lume (sau convietuirea a doua paturi sociale distincte)


Efeseni 6: 9 ” şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.”

Efeseni 6: 5-8 “Robilor, ascultaţi de stăpînii voştri pămînteşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată dela Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.”


Aici apostolul Pavel se refera la relatia dintre credinciosii care traiesc in doua paturi sociale separate, insa principiul se poate aplica si la relatia familiei crestine cu lumea. Daca credinciosul se gaseste in patura sociala adresata “ Robilor” atunci el este indemnat sa asculte de stapanii lui cu frica si cutremur ca de Christos, aratandu-I motivele de ascultare. Ascultarea, supunerea si credinciosia sant caractere care trebuie sa se gaseasca la orice rob. Aceste caracteristici au fost gasite in chip desavarsit in Domnul Christos, care de buna voie a devenit Robul desavarsit.


Primul motiv pe care apostolul Pavel il enumera in epistola catre Efeseni este ca ei slujesc indirect pe Christos. Un alt motiv este ca ei slujind pe stapani, implinesc voia lui Dumnezeu.Un alt motiv de slujire este ca v-or primi rasplata de la Domnul. Chiar si stapanii greu de multumit trebuie slujiti ca Domnului. 1 Petru 2: 18-19 “Slugilor, fiţi supuse stăpînilor voştri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţămit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.”


In acelas fel, cuvantul Domnului se adreseaza categoriei “stapanilor crestini”.

Si acestia au responsabilitatile lor fata de cei care-I slujesc. Una dintre primele responsabilitati este sa caute binele slujitorilor. Efeseni 6:9 “şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.”

Stapanii credinciosi trebuie sa se gandeasca intotdeauna ca si ei au un Stapan in cer si ca sunt responsabili de cei care le sunt in subordine. Sa se comporte cu slujitorii lor cum se poarta Stapanul ceresc cu ei. Pentru aceasta constiinta lor trebuie sa fie totdeauna vie, sa simta duhul blindetei al harului si al milosteniei in fiecare zi. Stapanul lor ceresc nu este aspru, deci nici stapanul crestin sa nu fie aspru. In toate actiunile sale el trebuie sa reflecteze caracterul dragostei crestine. Daca va proceda in felul acesta in toate actiunile sale va fi o lumina in jurul sau. Matei 5: 16 “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”


Un exemplu pozitiv vedem in Boaz care se purta frumos cu slujitorii sai. Rut 2:4 “Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvinteze!". La sosirea sa la secerat, el I-si saluta robii cu cuvinte de binecuvantare.


Levetic 25: 43 “Să nu-l stăpîneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.”

Stapanii crestini trebuie sa le plateasca datoria slijitorilor “fara amenintari”. Coloseni 4:1 “Stăpînilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpîn în cer.”


Stapanul crestin trebiue sa fie drept fara partinire. Efeseni 6:9 “ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului”


6. Concluzii


Daca am fost atenti, toate cele aratate mai sus au o singura tema si aceasta este supunerea fata de Domnul. Supunerea in Domnul aduce armonie. Uitati ce se intampla cand supunerea fata de Domnul este practicata in familia crestina:

Sotia este supusa sotului “ca Domnului”, iar sotul iubeste sotia “cum a iubit Christos biserica”

Copiii asculta de parinti “in Domnul”, iar parintii cresc copiii “in mustrarea si invatatura Domnului”.

Robii asculta de stapani “ca de Christos”, iar stapanii trateaza bine slujitorii “stiind ca stapanul lor si al vostru este in ceruri”


Toate acestea sunt posibile prin Duhul lui Dumnezeu care locuieste in credinciosi. Romani 5:5 “pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat”.


Prin puteri proprii astfel de legaturi sun imposibile, insa depinzatori de puterea lui Dumnezeu care este valabila credinciosului, acestea devin realitati “pot totul in Christos care ma intareste”. Coloseni 1:11” întăriti, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare si îndelungă răbdare, cu bucurie”

Domnul deci ne intareste si Domnul ne sustine in acest mod de viata. Psalm 84:5 ” Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.” Psalm 118:14 ” Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mîntuit.”


Domnul este taria noastra. Familia a fost conceputa de Dumnezeu, este intarita de Dumnezeu, sustinuta de Dumnezeu pentru a propaga principiile divine in lumea in care traim. Dumnezeu doreste ca pacatosii prin nasterea din nou sa intre in familia Sa rascumparata pentru a trai o viata Dumnezeiasca pe pamant si vecinic cu Tatal in Imparatia Sa

By:http://www.roboam.com



Ce este familia,dupa invatatura Bisericii Ortodoxe?


Familia este cel dintai asezamant dumnezeiesc,pe care l-a facut Dumnezeu pentru om in Rai,cu sfatul Preasfintei Treimi:
nu este bine sa fie omul singur;sa-i facem ajutor asemenea lui(Facerea 2,18).
Familia este celula si izvorul vietii pe pamant,temelia vietii deobste,prima biserica intemeiata de Dumnezeu din iubire pentru om,dupa modelul Bisericii ceresti,adica a obstii ingerilor si al sfintilor din cer.Fara iubirea fireasca,din familie,nu putem ajunge la iubirea dumnezeiasca,vesnica.




Unde s-a intemeiat cea dintai familie?


Cea dintai familie a fost intemeiata de Dumnezeu in Rai,iar nu pe pamant,avand ca preot si martor pe Insusi Dumnezeu,ca sa arate tuturor ce mare rol are familia crestina pe pamant,ce demnitate ia dat Creatorul familiei si ce misiune dumnezeiasca i-a incredintat,Caci spune Duhul Sfant:Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau;dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut;a facut barbat si femeie(Facerea 1,27)


Ce intelegem prin familie crestina?


Cuvantul familie are in general doua sensuri.In sens propriu,inseamna unirea conjugala dintre cei doi soti,prin taina Nuntii,in vederea nasterii de copii.Iar in sens duhovnicesc,prin familie se intelege obstea tuturor crcestinilor,care formeaza Biserica unica pe care a intemeiat-o Fiul lui Dumnezeu in lume,prin moartea si invierea Sa.Familie duhovniceasca  este numita si obstea credinciosilor dintr-o parohie,precum si obstea calugarilor din fiecare manastire.
  De astfel,orice grupuri de credinciosi,uniti prin dragoste in numele lui Hristos,in vederea unei activitati crestine de binefacere si misiiune ortodoxa,se pot numii familii duhovnicesti.


Va urma....