Photobucket

duminică, 31 august 2014

Niciodată nu judeca pe nimeni!

Un doctor intrase grăbit în spital, după ce i se telefonase pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie. L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: - De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii? Medicul a zâmbit şi a spus:

sâmbătă, 30 august 2014

Părinții și dilema educației: fii părintele de care ai avut tu nevoie vs. bătaia e ruptă din rai


Cu ce te vei îndreptăți la urma urmei? "Oare nu i-am dat copilului, îți va grăi Dumnezeu, să viețuiască împreună cu tine de la început? Te-am pus peste el ca învățător, povățuitor, purtător de grijă și căpetenie: nu am dat oare în mâinile tale toată stăpânirea asupra lui? Și atunci, cum te vei dezvinovăți dacă te-ai uitat cu nepăsare la nebuniile lui? Ce vei spune? Că este neînfrânat și destrăbălat? Dar trebuia să vezi toate astea de la început, să-l înfrânezi când era tânăr și puteai să-i pui frâu, trebuia să-l înveți cu râvnă, să-l îndreptezi spre cele cuvenite, să îmblânzești pornirile lui sufletești atunci când putea să fie înrâurit; trebuia să smulgi buruienile atunci când vârsta era mai fragedă și puteau fi smulse cu ușurință: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea și nu ar fi devenit de neîndreptat." (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Poartă a cerului


Ne-am oprit la un mic pod. Acolo şedea odihnindu-se un ascet venind de la Careia, în drum spre sihăstria sa, Carulia. L-am salutat. Ne-a răspuns la salut şi ne-a binecuvântat. Bătrânul ţinea în mână mătăniile şi se ruga în taină. Prietenul meu îl privea cu nesaţ. Eu l-am studiat în adâncime şi în privirea lui ascetică am descoperit duhul ascetic...
...Priveam împreună, eu prietenul şi fratele meu de pe puntea vasului în întunericul zorilor primăvăratice forma peninsulei şi vârful ea un con înalt al Athosului. Mănăstirile de pe latura apuseană abia se distingeau. Sentimentul unei aşteptări mari şi sfinte inunda sufletul meu. Tot ceea ce ştiam ca istorie şi legendă din cărţi se trezea încet în amintirea mea. Un ascet cu părul în întregime alb care călătorea împreună cu noi parcă ne vorbea în pacea lui netulburată despre patria sa duhovnicească, parcă ne spunea că ne apropiem de o ţară de utopie. Vasul ne purta tot mai aproape spre o lume frumoasă, îngerească, un loc aparte cu înfăţişare specifică al pământului grecesc destinat rugăciunii şi vieţii mistice în Hristos, spre una din porţile cerului...