marți, 31 decembrie 2013

Duhul sărbătorii trebuie să se simtă în toate


Petrecerea sărbătorilor în familie, în comuniune, într-o atmosferă pregătită cu grijă şi prin ambianţa căminului, dar mai ales prin dragoste şi iertare reciprocă, toate altoite pe baza participării la Sfânta Liturghie, este o sursă de sănătate pentru viaţa familiei şi creşterea copiilor. Despre acestea în fragmentele următoare:
Duhul sărbătorii trebuie să se simtă în toate
Participarea familiei la sărbătorile bisericeşti întăreşte legătura cu Biserica, formează ritmul vieţii interioare. Pentru copii ele sunt un prilej de bucurie. Duhul de sărbătoare trebuie să se simtă în toate: în aspectul îngrijit şi curat din casă, în organizarea mesei festive, în îmbrăcăminte, în conţinutul rugăciunilor, dar, mai înainte de toate, în frecventarea bisericii.

Începând de la Anul Nou, grija creştinului trebuie să fie alta decât petrecerile şi chefurile


altÎncepând de la Anul Nou, grija creştinului trebuie să fie alta decât petrecerile şi chefurile. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!

luni, 30 decembrie 2013

Cum să petrecem de anul nou?


altAnul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Zâmbetul lui Hristos


alt„Dacă nu poţi ţine tot postul, nu are rost să posteşti doar câteva zile!”; „Dacă nu poţi fi atent câteva ore la slujba de duminică, nu are sens să mai mergi la Liturghie!”; „Dacă te-ai enervat după ce ai venit de la biserică, degeaba te mai duci, că tot rău rămâi!”. De prea multe ori auzim astfel de afirmaţii şi prea mulţi ajung să renunţe la a mai face ceva pentru sufletul lor, gândind că dacă nu pot face mult deodată, nu are rost să înceapă cu puţin. E clar că trebuie să ajungem cu toţii la o anume măsură sufletească – măsură care să-l facă pe Hristos să zâmbească cu drag când se uită la noi – dar nu cred că poate creşte cineva semnificativ peste noapte. Doar bobul de fasole din povestea cu Jack era puţin vrăjit şi… era poveste.

Dacă îţi pierzi sufletul, un alt suflet nu vei putea dobândi...


altCei care se mândresc cu faptele lor bune şi nu au credinţă în Dumnezeu se aseamănă cu oasele morţilor îmbrăcate în haine frumoase, dar care nu îşi dau seama de frumuseţea lor. La ce-i foloseşte sufletului să fie îmbrăcat în fapte bune, dacă el este mort? Faptele trebuie făcute pentru Dumnezeu, cu nădejdea dobândirii Împărăţiei cereşti. Pentru cine te nevoieşti, dacă nu pentru Cel care are să-ţi dea toate darurile?

Omul, dacă vrea, poate să facă rai sau iad pe pământ


altPărinte, vă rog să ne mai vorbiţi un pic despre Taina Căsătoriei. Care este legătura între cununia cu Hristos şi cununia între bărbat şi femeie? Cum le legăm în viaţa noastră duhovnicească?
- Nu ştiu, cuvintele pe care le-ai exprimat nu-s chiar clare. Spune-mi încă o dată puţin mai clar întrebarea.
- Cum să facem legătura între unirea cu Hristos şi unirea în cununie între bărbat şi femeie?
- Păi, e aceeaşi. Dacă eşti cununat la biserică… la primărie cunună ofiţerul Stării civile. La biserică cine cunună?
- Preotul.

marți, 10 decembrie 2013

3 lucruri pe care le-am învățat în timp ce avionul meu se prăbuşea

Imaginați-vă o explozie mare, la o altitudine de 1 km. Imaginați-vă un avion în fum. Imaginați-vă bătaia motorului: Clank, Clank, Clank, Clank, Clank, Clank, Clank. Un suntet teribil. Eu aveam un loc unic în acea zi – 1D. Şi eram singurul care putea vorbi cu însoțitorii de zbor. Imediat m-am uitat la ei, iar unul a spus, “E în regulă. Probabil e o pasăre ” Pilotul între timp a schimbat direcţia avionului, nu am reuşit să ne îndepărtăm prea tare. Manhattanul era încă vizibil. Două minute mai târziu, s-au întâpmplat trei evenimente. Pilotul a nivelat cursa aeronavei de-a lungul râului Hudson. De obicei are altă rută. Şi …a oprit motorul.

Povestea vorbei: Capra şi iezii

Proverbele şi zicătorile româneşti nu prea răsfaţă capra, însă, de cele mai multe ori, prin capre se au în vedere oamenii cu metehnele lor. Aşa că, zice românul, barbă lungă şi capra are, dar minte nicicum. Brânza de capră o strică şi pe cea de oaie.
Se spune despre nepretenţioasa capră că e vaca săracului; pe de altă parte, capra nu se face vacă, nici nătărăul om de treabă. Capra râioasă, dar cu coada sus. Capra, oricât de bătrână, tot ar linge sare. Capra sare masa, iada sare casa. Capra încă n-a fătat, şi iedul se joacă pe acoperiş.

joi, 5 decembrie 2013

Ocrotirea peste măsură lasă copiii necopţi, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

Un alt lucru care îi vatămă pe copii este ocrotirea peste măsură, adică grija exagerată, frământarea şi neliniştea părinţilor. Ascultaţi o întâmplare.
O mamă mi se văita că pruncul ei de cinci ani nu o ascultă. Îi spuneam „Tu greşeşti”, dar nu pricepea. Odată am mers cu această mamă, cu maşina ei, într-o plimbare spre mare. Ajungând, copilul i-a scăpat din mână şi a alergat către mare. Era acolo un val de nisip care cobora abrupt în mare. Mama s-a îngrozit, era gata să strige, să alerge, căci îl văzuse pe micuţ cu mâinile întinse, făcând echilibristică pe vârful movilei. Eu am liniştit-o, i-am spus să se întoarcă cu spatele, iar eu mă uitam pieziş către copil. Acesta, deznădăjduind că o va putea provoca iarăşi pe mama lui, înfricoşând-o şi făcând-o să strige ca de obicei, încet-încet a coborât şi s-a apropiat de noi. Asta era! Atunci a primit şi mama lecţia unei educaţii corecte.

marți, 3 decembrie 2013

Despre fenomenele apocaliptice din vremea noastră


V-aţi cam speriat. Aţi citit Apocalipsa lui Ioan, şi v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toţi aceşti înfricoşători balauri şi fiare au venit deja în lume: şi balaurul roşu în chipul socialismului, şi fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, şi fiara cu două coarne în chipul ereziilor. Şi toţi aceşti monştri se războiesc împotriva Creştinismului! Chiar şi de-ar fi aşa, fraţilor. Chiar şi dacă în vremea noastră iadul şi-a ridicat toate oştirile împotriva lui Hristos, adevăratul creştin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credinţă şi nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit.

Preoteasa – sufletul cald al parohiei în Ortodoxie

 "Poate  ví se va părea curios de ce acest articol despre preoteasă. Însă, îl găsesc binevenit, mai întâi pentru că se vorbeşte prea puţin despre preoteasă şi rolul ei major în parohie, fiind oarecum eclipsată de prezenţa și autoritatea soţului preot. Apoi, cred că este foarte important ca tinerele fete (sau măcar fecioarele din parohiile noastre ortodoxe) să aibă un motiv în plus să se păstreze curate şi să se pregătească pentru viaţă şi mai ales pentru a fi viitoare preotese, cu un rol decisiv în viaţa parohiei ortodoxe şi a societăţii în general.