sâmbătă, 19 octombrie 2013

Indiferența fața de Sfânta Euharistie și fuga după desfătări...

...sau adevăratele motive pentru care nunțile se fac sâmbătă seara și nu duminica.
Se fac așa de multe nunți sâmbăta în Biserica noastră încât dacă un preot sau un monah atrage atenția asupra acestei practici, dăunătoare vieții duhovnicești, este considerat anormal, fundamentalist, învechit sau poate chiar eretic.
Nu se fac nunți în zilele de post, toată lumea știe acest lucru. Prin urmare nu se fac nunți nici în zi đe miercuri și nici în zi de vineri. Pentru că la noi nunțile țin o noapte întreagă, atunci chiar dacă ai face nunta marți tot ar trebuie ca o parte din petrecere să se desfășoare miercuri și iarăși nu e bine. La fel nici joia nu poți face acest lucru, pentru că o parte din petrecere s-ar desfășura vinerea, în zi de post.

Jertfa supremă: Să-ți dai inima celui ce a vrut să te omoare

Jertfa supremă: Să-ți dai inima celui ce a vrut să te omoareCristale de apă unesc cerul cu pământul, umplându-l cu binecuvântări divine; pământul absorbea picăturile vitale precum sufletul absoarbe faptele noastre.  Prin perdeaua deasă, cusută în cristale argintii, se deslușesc două siluete…doi prieteni străbăteau cu pași mărunți o străduță îngustă fără să se intimideze de ploaia ce le îngreuna hainele. Pe neașteptate se iscă o ceartă, sunetul ploii fiind acaparat de urletele unuia dintre bărbați, în acest timp, celălalt privindu-l tăcut.

„Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!”

Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este.

duminică, 6 octombrie 2013

Fericitul Arhimandrit Sfronie: Modul de practicare a rugăciunii

sf-arhim-sofronie-saharovÎn capitolul de faţă, mă voi strădui să expun, cât mai succint, cele mai importante momente ale marii culturi a inimii şi cele mai sănătoase sfaturi pentru această lucrare cu care eu m-am confruntat la Sfântul Munte.
Mulţi ani la rând, monahii pronunţă rugăciunea cu buzele, necăutând alte mijloace de a uni mintea cu inima. Atenţia lor este îndreptată la faptul de a armoniza viaţa lor cotidiană cu poruncile lui Hristos. Experienţa de veacuri a acestei asceze a demonstrat că mintea se uneşte cu inima cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci când monahul parcurge o experienţă solidă de ascultare şi înfrânare, când mintea lui, inima şi însuşi trupul „omului vechi” se eliberează într-o măsură suficientă din puterea păcatului.

miercuri, 2 octombrie 2013

"Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani"

Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA 

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume - "Arsenie". Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. "Ieromonahul". Un­spre­­zece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: "Să vii la mine la mor­mânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum". Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea. Începe să lucreze la prima lite­ră. Un "I" înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.