marți, 16 aprilie 2013

INTREBARI SI RASPUNSURI





Care sunt virtuţile sufletului şi care ale trupului?

Răspuns:
Virtuţile sufletului sunt acestea: iubirea, smerenia,
blândeţea, îndelunga răbdare, îngăduinţa, nepomenirea
răului, nemânierea, neînfurierea, nezavistia, nejudecarea;
necăutarea la slăvi, milostenia, neprihănirea, neiubirea de
argint, compătimirea, lipsa de trufie, lipsa de mândrie,
străpungerea inimii. Iar virtuţile trupului sunt: culcarea pe
jos, privegherea, postul, înfrânarea, sărăcia,
neîmprăştierea.


Întrebarea 2
Ce înseamnă ce s-a zis de Apostol: "Cânt cu duhul, dar
cânt şi cu mintea"?
Răspuns
Cântă cineva cu duhul când rosteşte numai cu limba
cele cântate. Şi cântă cu mintea, când, cunoscând înţelesul
celor cântate, se veseleşte în contemplarea lor.

Intrebarea 3
Ce înseamnă: «în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate
m-a născut maica mea»?
Răspuns
Scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne
naştem prin legătura nunţii din stricăciune. Dar călcarea
poruncii a adus nunta, fiindcă a greşit Adam, adică a
nesocotit legea dată lui de Dumnezeu. Deci toţi cei ce se
nasc din Adam «se zămislesc în fărădelegi», căzând sub
osânda protopărintelui. Iar «In păcate m-a născut maica
mea» însemnează că Eva, maica cea dintâi, a noastră a
tuturor, a născut în păcat, ca una ce s-a aprins spre plăcere.
De aceea şi noi căzând sub osânda maicii, zicem că ne
naştem în păcate.

Întrebarea 5
În câte feluri păcătuieşte omul?
Răspuns
Socotesc că în patru feluri păcătuieşte omul: prin
răpire, prin amăgire, prin neştiinţă şi prin aplecare
(dispoziţie) sufletească. Primele trei feluri aduc pe om
uşor la recunoaşterea păcatului şi la pocăinţă. Dar cel ce
păcătuieşte din aplecare sufletească şi nu vine la pocăinţă
nici în urma experienţei, nici cu trecerea vremii, va avea
parte de chinuri în chip sigur.

Întrebarea 12
Pentru ce Domnul, certându-l pe Petru, i-a zis:
«Satano»?
Răspuns
Domnul nu l-a numit pe Petru Satana în înţeles
injurios. Toate cele de care s-a lipsit Domnul ni s-au făcut
nouă pricină de bunuri pozitive: astfel moartea Lui ni s-a
făcut nouă viaţă; ocara Lui ni s-a făcut nouă slavă. Aceasta
neştiind-o Apostolul Petru, când a spus Domnul că va
pătimi, a socotit, potrivit cu firea lucrurilor, că e cu
neputinţă să moară viaţa, sau să fie necinstită Slava cea
atât de mare. Domnul, înlăturând această judecată şi vrând
să arate că nu trebuie căutată o ordine a firii în cele mai
presus de fire, a hotărât să pricinuiască bunuri pozitive
prin cele contrare lor: prin moarte viaţă, prin ocară slavă.
Deci cel ce se opune acestei judecăţi, îi zice: «Mergi
înapoia mea» în loc de: «Urmează hotărârii mele şi nu păşi
înainte, luându-te după ordinea lucrurilor». Căci numele de Satana se tălmăceşte: cel ce se opune. Deci Domnul nu
l-a rostit în mod injurios, ci oarecum a zis: tu, cel ce te
opui intenţiei mele!

Întrebarea 15
Cum trebuie înţeles cuvântul din Simbol: «S-a întrupat
de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara»?
Răspuns
Zic unii dintre sfinţi că din Duhul Sfânt şi-a luat
sufletul ca din sămânţă bărbătească, iar trupul şi l-a format
din sângele feciorelnic.
Întrebarea 19
Ce tâlc are istoria lui Lameh ?
Răspuns
Zic unii dintre învăţaţii în cele dumnezeieşti că în
vremea lui Lameh, fiind tulburare şi neorânduială, cel
puternic stăpânea asupra celui slab. Deci acest Lameh,
întâlnind un bărbat cu soţie, l-a ucis şi i-a luat femeia.
Întâlnind iarăşi un frate cu o soră, l-a ucis şi pe acela şi a
luat pe sora lui. Pe cel dintâi l-a numit «bărbat»; pe al
doilea «tânăr». Acestea după istorie. Dar după înţelesul
mai adânc, Lameh înseamnă lucrarea păcatului. Deci
aceasta a ucis în noi pe bărbat, sau legea naturală şi pe
tânăr, sau legea duhovnicească şi a luat de la ele litera,
ca amestecându-se cu ea semănătorul răului să facă să
nască păcatul. De aceea «răzbunarea pentru Lameh va fi
de şaptezeci de ori câte şapte» prin ceea ce se înţelege că
vor fi iertate pedepsele ce vin de pe urma consimţirii şi
săvârşirii păcatului. Pentru aceea când Petru întreabă: «De
câte ori voi ierta fratelui meu de-mi va greşi; până la şapte
ori?» Domnul îi răspunde: «Nu numai până la şapte ori, ci
până la şapte zeci de ori câte şapte». Adică celui ce ţi se
pocăieşte să-i ierţi, nu numai cele mici săvârşite prin
consimţirea cugetului, ci şi faptele.

Întrebarea 21
Ce vrea să arate psalmistul, zicând de vrăjmaşi: «Cei
ce năvălesc de jur împrejur»?
Răspuns
«De jur împrejur» înseamnă înainte, îndărăt, la dreapta
şi la stânga. Deci dracii dau năvală asupra noastră de
dinainte, când ne vrăjesc prin înfăţişările materiei; de
dinapoi, când stârnesc amintirea păcatului, prin gândurile
ce le-am avut mai demult; de la stânga când tulbură
sufletul prin patimile trupeşti şi neînfrânate; şi de la
dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie şi
slavă deşartă.

Întrebarea 24
Ce înseamnă: «De te loveşte cineva peste obrazul
drept întoarce-i şi pe celălalt»?
Răspuns
Când dracii te ispitesc, prin gândurile ce ţi le aduc, la
obrazul drept, făcându-te să te mândreşti pentru faptele
cele de-a dreapta, întoarce celălalt obraz, adică scoate la
vedere faptele de-a stânga săvârşite de noi

«Voi pedepsi păcatele părinţilor în
copii, până la al treilea şi al patrulea neam, în cei ce mă
urăsc»?
Răspuns
Primul neam socotesc că este sămânţa răului, adică
atacul (sau momeala). Al doilea e pofta. Al treilea
deprinderea (habitudinea) răului, adică consimţirea. Al
patrulea, lucrarea, adică fapta. Deci se pedepseşte până la
al treilea şi al patrulea neam. Căci atacul şi pofta sunt
nevinovate, întru cât răul n-a răzbit până la capăt.

Întrebarea 35
Ce înseamnă cuvântul spus de Domnul; «Dacă ochiul
sau mâna ta te sminteşte, scoate-le pe ele şi le aruncă de
la tine»?
Răspuns
Ceea ce spune parabola în chip întunecos se poate
înţelege şi despre prieteni, care ne sunt ca nişte ochi, şi
despre rudenii, care ne sunt ca nişte mâini, şi de slugi, care
ne slujesc ca nişte picioare. Scriptura porunceşte să-i
scoatem pe aceştia toţi, dacă ne smintesc şi ne vatămă
sufletul. Dar porunca poate fi înţeleasă şi altfel, într-un
sens mai înalt. De ai o cunoştinţă contemplativă, ca pe un
ochi, dar te face să te mândreşti, scoate-o de la tine. De ai
şi o făptuire cuviincioasă, dar ţi se face pricină de
îngâmfare, scoate-o şi pe ea. De asemenea de ai o
destoinicie într-o slujbă, - iar aceasta e piciorul, - dar te
face să te fuduleşti, desparte-te de ea. Căci îţi e mai de
folos să fii fără aceste părute virtuţi, decât să mergi prin
îngâmfare şi mândrie la pierzarea totală….

Extras din Filocalia II; Maxim Mărturisitorul
Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri…

Niciun comentariu: