Photobucket

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Crestinul modern si calea mantuirii


Pe scena mantuirii noastre, se perinda de ceva vreme incoace un soi de crestin mai deosebit, ce a dobandit o intreaga armata de adepti. Acesta este Crestinul Modern.

Crestinul modern este cetatean de onoare al acestei lumi, stimat si indragit de aproape toata suflarea. El citeste cu drag din vietile sfintilor, si culege tot ce-i mai digerabil pentru stomacul lui sensibil, care in general are indigestie duhovniceasca la nevointa trupului si la iertarea aproapelui. Vietile sfintilor sunt frumoase si fermecatoare, insa nu putem sa luam prea multe din exemplul lor caci au trait in niste vremuri demult apuse iar acum trebuie sa ne adaptam la cele actuale. De aceea sfaturile legate de grija trupului nu se pot aplica, intrucat atenteaza la imaginea generala a Crestinului Modern. El trebuie sa fie fresh, mereu in ton cu moda, si fiecare petic de asptect exterior ingrijit cu mult sarg. De aceea, are o mare nedumerire si nu intelege care e legatura  dintre frumusetea exterioara si cea interioara, dintre trup si suflet, si cum se influenteaza unul pe altul.
Il vadesti pe crestinul modern destul de usor, caci e bun prieten cu tine pana ii faci atingere la ambalajul stralucitor, iar daca il atingi un pic mai apasat, sa-i afli continutul, tipa, sare si se vaita caci bubele de dupa ambalaj isi cer dreptul. Ohhh...de ne-am ingriji sufletele cum isi ingrijeste crestinul modern trupul, fiarele pamantului s-ar culca la picioarele noastre si ar manca din mana noastra fara sa se teama. Asa sfintenie am agonisi.
Crestinul modern nu se mai plimba doar cu Barca lui Hristos, caci aceasta nu-i satisface pe deplin asteptarile, ci mai are inca o barca, una stilata si cocheta: barca lumii. Lui i se par interesante ambele barci, fiecare cu plusuri si minusuri, si se plimba adesea cu un picior intr-una si cu un picior intr-alta. El este plin de "pace" caci are socotelile incheiate cu sine insusi. Se gandeste in sinea lui ca poate sa mearga linistit pe drumul mantuirii, in timp ce gusta pe saturate din toate placerile lumii.
Cand face cate o boacana si intristeaza pe cineva, crestinul modern nu-si cere iertare, ci isi cere scuze. Pentru el, cuvantul iertare este vechi si demodat, de aceea trebuie uitat, iar a cere scuze este mult mai pe intelesul semenilor.
Crestinul modern nu judeca pe nimeni, nici macar pe sine. De aceea nici nu prea are ce sa-si reproseze. Lui ii place calea de mijloc, cea lumeasca nu cea duhovniceasca, care este cea mai sigura dealtfel...pentru a nu-i trezi constiinta bine-nteles. Din Sfanta Scriptura intelege ce vrea si aude numai ce-i place. Astfel se minte singur si-si trage presul de sub picioare, iar "bobul lui (de credinta) se preface in taciune, crezandu-se grau nedreptatit". Din Biserica ar scoate unele invataturi ce i se par prea invechite si la care nu le vede rostul pentru lumea actuala. De ceea ce zic sfintii parinti nu prea-i place sa faca pomenire, dar in schimb citeaza cu bucurie "descoperirile stiintifice" ale savantilor certati cu Dumnezeu, nu insa si cu Darwin.
Se faleste cu lucruri desarte si de nimic, dar cand trece prin fata bisericii ii este rusine sa-si faca cruce in timp ce este insotit de cineva cunoscut, iar daca mananca cu necunoscuti la masa, nici nu se gandeste sa multumeasca lui Dumnezeu in vreun fel.
In rarele momente de mare insufletire el viseaza sa patimeasca pentru Dreapta Credinta si sa fie un mucenic al lui Hristos, dar nu este in stare macar de cele mai elementare nevointe: infranarea pantecelui de la imbuibare si a gurii de la vorba rea. Pentru aceasta isi doreste o mucenicie glorioasa, dar una care sa fie moderna ca si el. Eventual sa moara repede, fara prea multe dureri.
Prefera intamplari duhovnicesti senzationale si nu s-ar da in laturi de la a primi vreo vedenie, pentru intarirea credintei sale.
Crestinul modern are incredere in Dumnezeu, dar are incredere si in sine insusi, adica dumnezeul al mai mic, caruia ii slujeste mai tot timpul. El stie ca a reusit destule lucruri bune in viata, de aceea trebuie sa isi puna increderea in sine pentru un succes garantat, si nu doar in puterea nemarginita a lui Dumnezeu.
De obicei, dupa o isprava duhovniceasca, sau cine stie ce capat de bine savarsit ce a fost intins din mana Domnului cu mare mila, crestinul modern se indulceste cu gandul ca  mult bine a facut si ca va primi cununi deosebite pentru aceasta. De asemenea, cade usor la lauda si se aprinde iute la dojana.
Insa cel mai bine il cunosti pe crestinul modern citindu-i prospectul cu ingrediente de pe ambalajul vietuirii:
multumire si indreptatire de sine, comoditate,  si mandrie cat cuprinde.
Asadar, sa luam seama ca "Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu si lui mamona." (Ev. Matei 6:24)

Niciun comentariu: