Pentru jignire, ori de ce fel ar fi ea şi de la oricine ar veni, nu numai că nu se cade să ne răzbunăm, ci dimpotrivă, pe acela ce ne jigneşte trebuie să-1 iertăm din toată inima, chiar dacă el s-ar împotrivi la aceasta şi să-1 înduplecăm prin cuvintele Domnului: „Dacă nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu va ierta greşalele voastre” (Mat. 6, 15) şi iarăşi: „Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc” (Mat. 5, 44). Nu se cuvine să ţii în inima ta cu voinţă şi cu ştiinţă ură sau dispreţ faţă de aproapele tău care te duşmăneşte, ci trebuie să te sileşti a-1 iubi din toată inima ta şi, pe cât se poate, să-i faci chiar bine, urmând învăţăturii Domnului nostru lisus Hristos: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi”. Şi astfel, dacă ne vom sârgui, pe cât ne vor ajuta puterile, să îndeplinim toate acestea, atunci putem nădăjdui că în curând va străluci dumnezeiasca lumină în sufletele noastre, deschizându-ne calea Ierusalimului celui de sus.
Rezumând
învăţătura Părinţilor Bisericii, Sfântul Ioan Damaschin scrie despre cauza
creaţiei: ”Pentru că, aşadar, bunul şi preabunul Dumnezeu nu S-a mărginit la
contemplarea de Sine, ci din prea marea-I bunătate a binevoit să fie create
fiinţe care să primească binefacerile Sale şi să fie părtaşe bunătăţii Sale, le
creează de la nefiinţă şi le aduce la fiinţă pe toate – pe cele văzute şi pe
cele nevăzute – şi pe om, care este alcătuit din stihii văzute şi nevăzute.
Dumnezeu gândeşte şi zideşte, şi gândul se împlineşte prin lucrare, care este
împlinită prin Cuvântul şi desăvârşită prin Duhul”.