duminică, 30 decembrie 2012

Anul Nou: cel mai profund şi netrecător

Anul Nou: cel mai profund şi netrecător
Există un obicei vechi: în ajunul Anului Nou, atunci când ceasul bate miezul nopţii, să ne punem o dorinţă, să apelăm la  viitorul necunoscut cu un vis  şi să aşteptăm împlinirea la ceva mult dorit.
Şi iată e şi Anul Nou. Ce ne vom dori nouă, altora, fiecăruia, tuturor? Încotro este îndreptată speranţa noastră?

Odată oamenii purtau cruci de lemn şi aveau inimă de aur...


Odată oamenii purtau cruci de lemn şi aveau inimă de aur...
Odată oamenii purtau cruci de lemn şi aveau inimă de aur, astăzi oamenii poarta cruci de aur şi au inima de lemn
Trăim într-o lume de "vis" aş spune. Ne aflăm pe un câmp "roz" creat de modernitate, pe un câmp al mediatizării şi al reînoirii. Noile tendinţe de modă, creaţiile vestimentare, coafurile faimoase şi moderne sunt doar câteva componente ale acestei lumi văzute prin pupila ochilor adolescentini. Nelipsitele lănţișoare îşi fac si ele apariţia în acest cadru.

Roagă-te cum poţi tu! Dar roagă-te adeseori!


Roagă-te cum poţi tu! Dar roagă-te adeseori!
Aceea înseamnă rugăciune, cum zicea unul din Pateric: "Am poruncit minţii mele să se ridice trei zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rugăciune! Sau cum s-a rugat un bătrân din pustia scetică. Acesta, venind un frate la dânsul, l-a întrebat:
- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?
- Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele.
- Da' de ce nu vă rugaţi? a zis bătrânul.
- Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele moaşte şi icoanele, au venit preoţi, au făcut Sfântul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se roagă şi tot nu plouă! Dar bătrânul a zis:

joi, 27 decembrie 2012

Pătimirea Sfîntului Teodor Mărturisitorul şi a fratelui său, Cuviosul Teofan (27 decembrie)




Sfantul Teodor MarturisitorulDin cei ce au voit a pătimi pentru Hristos sînt unii care au suferit numai pentru credinţa creştinească, stînd împotriva elinilor, care îşi apărau rătăcirea lor cea închinătoare la idoli. Alţii se nevoiau pentru dreapta-credinţă, împotriva chiar a creştinilor cu adevărat, însă a celor ce nu cred drept şi care, nu mai puţin decît cei dintîi, multe osteneli au suferit, pentru care au primit şi cununi deopotrivă ca şi aceia. Dintre ei unul este acest minunat şi mare Teodor, pentru care acum ne stă înainte cuvîntul.
Pe acest mărturisitor l-a odrăslit Palestina, pe care, dînd-o Dumnezeu lui Avraam ca moştenire, bine a numit-o pămîntul făgăduinţei, pentru că de acolo a ieşit ceata proorocilor şi a patriarhilor şi Însuşi Hristos cu trup. De acolo ne-a răsărit şi numărul primitorilor de Dumnezeu apostoli, care s-au născut acolo. Deci şi pe acest luminător şi stîlp al dreptei-credinţe, aceeaşi latură l-a adus şi dat în lume.

Pătimirea Sfîntului Întîiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (27 decembrie)




Sfantul Intaiul Mucenic si Arhidiacon StefanDomnul nostru Iisus Hristos, după săvîrşirea tainei mîntuirii noastre, înălţîndu-se la cer, şi pe Sfîntul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţîndu-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintîi începînd a se înmulţi, au cîrtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfînta Scriptură îi numeşte limbi, pentru că acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese uşa credinţei şi încă nu li se propovăduise cuvîntul mîntuirii. Că nu îndată după uciderea lui Ştefan au început a se primi păgînii în Biserica celor credincioşi, dintre care cel dintîi a fost Cornelie Sutaşul.

duminică, 23 decembrie 2012

Dragostea este cu totul altceva decat sexul

Dragostea este cu totul altceva decat sexul
Tot omul are ascunse în adâncul sufletului său dorința de a iubi și nevoia de a fi iubit. Numai dragostea ne poate face cu adevarat fericiți. Dar dragostea e cu totul altceva decât sexul. Poți iubi pe cineva până la a-ți da viața pentru el, fără ca relația sexuală să intre în ecuația acestei iubiri.
Dragostea față de parinți sau față de copii, prietenia dusă până la jertfirea de sine, dragostea fidelă față de cineva care se află departe sunt doar câteva dintre multele fire ale iubirii care te pot lega de orice om din lumea aceasta. Tot așa pot exista relații sexuale fără ca acestea să aibă nimic comun cu sentimentul de dragoste, ci dimpotrivă.

Ajunul Craciunului (24 decembrie)



Ajunul Craciunului, zi de post aspru
Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.
Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit "dezlegare la peste", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

joi, 20 decembrie 2012

Vinovat" şi "nevinovat" în viaţa de familie


Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: “Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dum­nezeu”. Merg apoi femeile şi le spun şi lor: “Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu”. Adică se poate să fie amândoi vinovaţi şi la amândoi duhovnicul să le spună: “Fă răbdare!”. Şi atunci cel care este vinovat îşi odihneşte gândul crezând că îl suportă pe celălalt, în timp ce în fiecare zi îl face să-şi iasă din fire.

Despre cei cu suflet veritabil...



    În realitate, nu este așa de important cine ești, ci dacă există cineva gata să te preţuiască aşa cum eşti, cine te va primi pentru ceea ce prezinţi cu adevărat. Doar numai acela care vine la tine, când toată lumea te părăseşte şi este prietenul tău adevărat. Iar în continuare a acestui adevăr vreau să vă prezint o mică istorioară, care cred că va fi de folos.
    Vânzătorul unui mic magazin a ataşat un anunț la intrare "Sunt pisoi îi vanzare." Această inscripție a atras atenţia copiilor, și după câteva minute a intrat în magazin un băieţel. Salutând vânzătorul, el timid a întrebat despre preţul unui pisoi.
    - De la 10 la 30 de lei , - a spus vânzătorul.
    Oftând, copilul a scos din buzunar un mic portmoneu și a început să-şi numere „comoara!”

    Taxele din BISERICĂ....



    În prezent Biserica Ortodoxă este des atacată în ceea ce priveşte ”taxele din Biserică”.
    Dar înaite de a trece la discuţia teme-i propriu zise aş începe cu sloganul ”Cred, deci plătesc”.
    Precum ştiţi şi aprobaţi, iar dacă nu ştiţi aflaţi, iar dacă nu sunteţi de acord ve-ţi arde în focul Gheenii, cele sfinte nu pot fi echivalate-n bani. Cum am putea să-l echivalăm pe Dumnzeu în bani? Totuşi, o serie de mici taxe se impun pentru fiecare drept credincios, nu înspre a umple buzunarele lui Dumnezeu, care-i oricum izvorul a tot ce există, şi nici ale sfinţilor părinţi sau a preoţilor, care-s fiii lui Dumnezeu. Taxele au mai mult rolul de a ne aduce şi mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu, căci mult cîştig spiritual are cel ce dă de la el pentru Domnul.

    luni, 10 decembrie 2012

    Scurtă pravilă de rugăciune dată de Sf. Serafim de Sarov



    Sf.Serafim de SarovPărintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…
    „Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

    duminică, 9 decembrie 2012

    Mintea marginita a oamenilor nu poate cuprinde deplin pe Dumnezeu




             Toata lumea aceasta imensa: cerul,pamantul cu toate creaturile dintr-insele, nu-l pot cuprinde pe Dumnezeu Care le-a creat. „Cerul imi este Mie scaun si pamantul asternut picioarelor Mele”(F.Ap.7, 49) Daca acestea nu-l pot cuprinde, apoi cu atat mai putin oamnenii, care-s niste furnicute, viermisori minusculi, fata de pamantul pe care il locuiesc, lucreaza si de pe care se hranesc. Oricat s-ar umfla oamenii in parerile lor,raman tot ceea ce sunt: „Eu sunt vierme si nu om”(Ps.21,6;Fac.18)

    Sa ne rugam staruitor lui Dumnezeu




    Osteneli multe au depus Sfintii in rugaciunile lor. Uneori au sangerat in lupta pentru implinirea lor pina la sacrificiu. Moise obosea tinand timp indelungat mainile intinse in semnul Sfintei Cruci, la rugaciuni, incat se vedea silit  a cere ajutorul altora (Ies, 17,12)
    Imparatul David se ruga staruitor cu tanguiri lui Dumnezeu: seara, dimineata si la miezul noptii: „Doamne Dumnezeul mantuirii mele, ziua si noaptea am strigat inaintea Ta...” (Ps.55,17;87, 1-2)
    Patriarhii, Proorocii, cei trei tineri in cuptorul infocat, Daniel in groapa cu lei...s-au rugat si au fost salvati din multe primejdii.

    vineri, 7 decembrie 2012

    Prot. Mitr. Ioan Plămădeală: Să nu se întâmple că accesăm mai des un site ortodox, decât păşim pragul unui sfânt locaş …



    Pe parcursul vieţii omul săvârşeşte multe şi diferite fapte. Şi, fără îndoială, că pe unele din ele Dumnezeu le binecuvintează, iar pe altele le îngăduie. Omul are libertatea de a alege – libertate – pe care Dumnezeu i-a dăruit-o. Cain l-a ucis pe fratele său cu ajutorul unei pietre. A ucide frate pe frate – este un lucru straşnic. Dar aşa a început istoria omenirii după căderea lui Adam. Medicamentele pot fi întrebuinţate atât pentru vindecare, cât şi pentru a dăuna…

    Despre sfinți și sfințenie



    Despre sfinți și sfințenie  Pentru mulți dintre credincioșii zilelor noastre, sfințenia rămâne a fi o calitate rezervată exclusiv personajelor din Pateric, făcătorilor de minuni, mucenicilor și altor oameni cu merite excepționale față de Hristos.
    Această stare nu este atât de intangibilă pe cât s-ar părea, pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: “Sfințenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.” Astfel, fiecare creștin care înțelege și trăiește dragostea Evanghelică, devine automat “candidat” la sfințenie.

    Bucuria colindelor in Parohia Ortodoxa din Villarrobledo




             Inca din primele zile ale celei mai mai fermecate luni a anului am avut parte de evenimente magice in sanul Parohiei Ortodoxe din Villarrobledo. Aceasta pentru ca in seara zilei de 3 decembrie a avut loc un dedeosebit  concert de colinde, muzica romaneasca si traditii de Craciun.

    sâmbătă, 1 decembrie 2012

    Nu sunt şi eu pentru cineva o cruce ...


    Nu sunt şi eu pentru cineva o cruce ...Pot exista conflicte între soţi sau între copii şi părinţi într-o familie creştină? Prima ce-mi vine în gând este că toate neînţelegerile trebuie să se stingă chiar la apariţia lor, doar într-o familie cu credinţă vie, dragostea nu este faţarnică, ci e răbdătoare şi chiar jertfelnică. Dar din păcate multe dintre familiile noastre abea doar încearcă să devie aşa cum i-ar fi plăcut Domnului.

    Despre judecarea preoților

    Despre judecarea preoților
    Un preot trecea odată pe lângă o casă care se clădea în cuprinsul parohiei sale şi auzi pe un lucrător zicând: “Nu este îndeletnicire mai uşoară ca aceea de preot, căci nu faci altceva decât să te plimbi cu bastonul în mână şi cu cartea la subţioară. Aşa mi-ar plăcea şi mie să lucrez”.
    Ceilalţi muncitori râseră, dar preotul se adresa celui care vorbise astfel şi-l întrebă:
    - ”Cât câştigi dumneata pe zi?”
    - ”Șapte sute de mii”, răspunse acesta.

    vineri, 30 noiembrie 2012

    Despre iertarea jignirilor



    copiiPentru jignire, ori de ce fel ar fi ea şi de la oricine ar veni, nu numai că nu se cade să ne răzbunăm, ci dimpotrivă, pe acela ce ne jigneşte trebuie să-1 iertăm din toată inima, chiar dacă el s-ar împotrivi la aceasta şi să-1 înduplecăm prin cuvintele Domnului: „Dacă nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu va ierta greşalele voastre” (Mat. 6, 15) şi iarăşi: „Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc” (Mat. 5, 44). Nu se cuvine să ţii în inima ta cu voinţă şi cu ştiinţă ură sau dispreţ faţă de aproapele tău care te duşmăneşte, ci trebuie să te sileşti a-1 iubi din toată inima ta şi, pe cât se poate, să-i faci chiar bine, urmând învăţăturii Domnului nostru lisus Hristos: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi”. Şi astfel, dacă ne vom sârgui, pe cât ne vor ajuta puterile, să îndeplinim toate acestea, atunci putem nădăjdui că în curând va străluci dumnezeiasca lumină în sufletele noastre, deschizându-ne calea Ierusalimului celui de sus.
    vinieta

    Dobândirea Harului




    cross
    “Da, parinte, dar alte fapte bune, savarsite din dragoste pentru Hristos, in scopul dobandirii Duhului Sfant? Ati vorbit numai de rugaciune.”
    “Dobandeste harului Duhului Sfant si prin practicarea celorlalte virtuti, de dragul lui Hristos. Fa negot duhovnicesc cu ele; fa negot cu acelea care iti aduc profitul cel mai mare. Strange capital din belsugul harului lui Dumnezeu, aduna-l in banca cea vesnica a lui Dumnezeu, care iti va aduce dobanda nematerialnica, nu patru sau sase procente, ci suta la suta pentru o rubla duhovniceasca, si chiar nesfarsit mai mult decat atat.

    Pocăința



    mantuireaCând un om, trezit la viaţă de înţelepciunea divină care mereu caută mântuirea noastră, se hotărăşte să se întoarcă la Dumnezeu pentru a scăpa de pierzare, trebuie să urmeze calea pocăinţei, trebuie să lucreze virtuţile potrivnice păcatelor pe care le-a făcut, trebuie să se străduiască, lucrând în numele lui Hristos, să dobândească Duhul Sfânt, Care pregăteşte înlăuntrul nostru Împărăţia cerească.

    Un tanar in fata Mortii



    E aproape vara. Intr-o biserica ortodoxa se slujeste taina Sfantului Maslu. Printre credinciosii care participa se afla si un tanar care nu are mai mult de 35 de ani. Sta pina la sfarsit. Probabil obosit sa nu se simte foarte bine,caci se aseaza din cand in cand pe o banca. Dupa ce se termina rugaciunile si toata lumea se miruieste,preotul incepe un scurt cuvant. Despre boala si pacat. Discursul “clasic”: boala ne este “rasplata” pentru pacatele ce le-am facut.

    joi, 29 noiembrie 2012

    Explicare superbă a icoanei Naşterii Domnului - de Pr Dumitru Stăniloaie

    În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. Detaliile din icoană se structurează în trei registre:
    icoana-nasterii1

    I. Partea superioară - aspectul teofanic şi profetic
    StângaCentruDreapta
    ◦îngeri slăvind pe Dumnezeu◦raza (steaua)◦muntele (stâncile)◦înger vestind Naşterea Domnului păstorilor aflaţi pe câmp
    II. Partea centrală - aspectul tainic
    StângaCentruDreapta
    ◦magii aducând daruri◦Pruncul Hristos◦Maica Domnului◦peştera (ieslea)◦boul şi asinul◦păstorii
    III. Partea inferioară - aspectul omenesc
    StângaCentruDreapta
    ◦Dreptul Iosif şezând îngândurat pe o piatră◦diavolul deghizat într-un păstor (Thyrros)◦moaşele Salomeea şi Zelemi îngrijind Pruncul

    Fă un pomelnic al "dușmanilor" tăi și dă-l preoților Bisericii


    Nu sunt eu în măsură să vorbesc de iubirea dușmanilor, pentru că nu-mi iubesc nici măcar soția și copiii cum trebuie, dar totuși pentru că am înțeles anumite lucruri, vreau să le împărtășesc cu voi.
    A fost o perioadă când mă certasem cu o anumită persoană și atunci iertarea și conceptul de iubire a vrăjmașului începuse să capete interes minții mele, pentru că mă priveau în mod direct. Într-o duminică dimineață, eram la biserică și având mustrări de conștiință, încărcat de remușcări și simțindu-mi sufletul tulburat am cumpărat lumânări, un pomelnic și două prescuri și m-am îndreptat spre masa unde urma să scriu pe pomelnic pe cei dragi ai mei.

    De ce vin mai mult babele la Biserică?


    A spune ”babă” unei persoane în vârstă este un gest urât, care rănește. Totuși am folosit acest termen în titlu pentru a răspunde celor care încă sunt nedumeriți de ce sunt mai mulți bătrâni la Biserică decât tineri.
    Mai întâi de toate aș vrea să ne punem de acord asupra definiției termenului de bătrân. De la ce vârstă poate fi considerată o persoană îmbătrânită? Răspunsul ar putea fi dat într-o temă de doctorat, și concluzia ar fi că până la urmă toți suntem tineri, pentru că toți suntem veșnici, și vom trăi veșnic, unii în veșnicia împărăției lui Dumnezeu, alții în veșnicia iadului.

    Viaţa Sfîntului Apostol Andrei, cel întîi chemat (30 noiembrie)




    Sfantul Apostol Andrei, cel intai chematDatori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
    Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.

    "Dezgoleşte-ţi rana în faţa doctorului şi nu te ruşina" (ruşinea de dinaintea spovedaniei)


    "Dezgoleşte-ţi rana în faţa doctorului şi nu te ruşina" (ruşinea de dinaintea spovedaniei)
     «A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, şi nu din a altuia.Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!»“Sfântul Ioan Scărarul
    De multe ori ne apropiem de sfânta Taină a Spovedaniei cu sentimentul că de parcă am vrea să ne curăţim sufletul, că am vrea să nu mai rămâie nimic tăinuit în el, dar iată că un anume păcat nu ne permite acest lucru. Nu-l putem mărturisi deşi înţelegem că nu poate fi ascuns nimic, de ne dorim vindecare adevărată.

    miercuri, 28 noiembrie 2012

    Modul cum curge viaţa noastră nu ţine... de cele ce ni se întamplă ci de ceea ce noi facem să se întâmple.




    ’’Nu absurditatea stăpânirilor te surprinde, ci a celor stăpâniţi. Cum pot ei crede că alte stăpâniri le pot da ce nu au?’’ ( C. Noica, Jurnal de idei, p. 188)

    Viciul care ne dă târcoale şi de multe ori ne ia în stăpânire, de care nu ne dăm seama că-i viciu şi care ne stopează devenirea, este acela de a aştepta ca lumea să îţi ofere ceva. Şi oferta, cum o crezi tu, este foarte variată: şanse de reuşită, siguranţă, braţe deschise, mână întinsă când dai de greu, tihnă, iar lista se poate prelungi până în cele mai mărunte detalii. Aşteptările acestea pot prezenta două moduri de manifestare: unul în care ţi se pare că ţi se cuvin multe, iar altul în care, chiar dacă ştii că de fapt nu ţi se cuvine mare lucru, speri să se milostivească ’’destinul’’ şi de tine şi să te aranjeze în vreun fel.

    marți, 27 noiembrie 2012

    Atenţie, se închid uşile împărăteşti!?


    Aşa cum nu poţi trăi dacă te tot aşezi la masă, dar nu mănânci, ci doar asişti cum mănâncă ceilalţi, tot aşa nu poţi trăi duhovniceşte dacă nu te străduieşti a te apropia, pe cât se poate de des, de Sfintele Taine.
    Problema împărtăşirii dese sau rare a credincioşilor preocupă de multă vreme Biserica. Este reluată de fiecare generaţie în parte şi fiecare contribuie, cumva, la înmulţirea argumentelor care să susţină una sau alta dintre cele două poziţii. Nu voi zăbovi asupra acestor argumente, ele se regăsesc în cele peste 500 de pagini ale volumului publicat la Editura Deisis,

    Ortodoxia se pregăteşte plângând pentru hrănirea cu Dumnezeu.



    Ritmul liturgic al Bisericii ortodoxe are ca etalon structura cultică a mănăstirilor, în care ziua liturgică (care începe seara) este marcată de cele 7 laude. Inima zilei liturgice este săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, care se celebrează zilnic la unele mănăstiri sau catedrale, cu excepţia zilelor aliturgice de peste an.
    Ortodoxia din ţara noastră se confruntă recent cu o mentalitate occidentală profund secularizată, pe deplin diferită, chiar adversă mentalităţii liturgice ortodoxe, ritmate de slujbe zilnice, alimentate cu oxigen duhovnicesc prin rugăciunea inimii (care este respiraţia sufletului) şi culminând cu Liturghia dumnezeiască.

    Adevărata avere a Bisericii...pr. Constantin Sturzu


    Adevărata criză nu este cea economică, socială, culturală şamd, ci este criza de identitate. Suferim pentru că nu ne regăsim în ceea ce facem sau avem, şi nu ne regăsim pentru că numai în Dumnezeu putem să ne întâlnim cu noi înşine.
    Una dintre temele favorite ale presei, atunci când îşi propune să pună "într-o lumină proastă" Biserica, este aceea a inventarierii bunurilor sale pământeşti şi a prezentării rezultatelor financiare ale activităţilor sale economice sau specifice cultului, fără a le corela şi cu activitatea sa social-filantropică, culturală, misionară etc. Sigur că "a produce" bunuri materiale nu este menirea principală a Bisericii. Nu se spune în Evanghelii să devenim întreprinzători, în sensul economic al cuvântului, deşi am putea invoca anumite parabole şi în sprijinul unei atari viziuni. Este, în acest context, îndreptăţită înfierarea modului în care Biserica se implică în astfel de chestiuni "lumeşti", a implicării însăşi, chiar?

    Deturnarea îndemnurilor creştine


    După revoluţie am început să ne “occidentalizăm” şi noi, am împrumutat foarte multe lucruri din afară, cu mare bucurie, şi am ajuns să împrumutăm şi foarte multe expresii şi cuvinte mai moderne sau mai la modă, pe care le vedeam prin filme sau prin alte locuri. Uite aşa s-a ajuns ca astăzi să zicem:
    - Îţi ţin pumnii! în loc de “Doamne ajută” sau “Mă rog pentru tine”. Dacă cineva are un examen sau are o problemă mai importantă de rezolvat şi se teme că-i va fi greu, prietenul îi urează: “îţi ţin pumnii” în sensul că e alături de el şi că-l sprijină. Dacă cel care are nevoie de ajutor nu e lângă mine, cum pot eu să-l ajut ţinând pumnii strânşi ? Eu n-am nici o putere… nu pot face nimic să-l ajut dacă nu sunt lângă el. Dar Dumnezeu e mereu lângă el, ştie mereu ce face şi de ce are nevoie.

    De ce l-a creat Dumnezeu pe om? De ce a căzut omul în păcat?



    1. De ce a creat Dumnezeu lumea şi pe om?
    Dragostea lui Dumnezeu, una dintre însuşirile Lui cele mai vrednice de Dumnezeirea Sa, este şi cauza creaţiei. Datorită Atotiubirii Lui, Dumnezeu a dorit să creeze fiinţe pentru a le transmite bunătatea şi binefacerile Sale. De aceea, cu îndreptăţire este scris că făpturile erau ”bune foarte”.
    Rezumând învăţătura Părinţilor Bisericii, Sfântul Ioan Damaschin scrie despre cauza creaţiei: ”Pentru că, aşadar, bunul şi preabunul Dumnezeu nu S-a mărginit la contemplarea de Sine, ci din prea marea-I bunătate a binevoit să fie create fiinţe care să primească binefacerile Sale şi să fie părtaşe bunătăţii Sale, le creează de la nefiinţă şi le aduce la fiinţă pe toate – pe cele văzute şi pe cele nevăzute – şi pe om, care este alcătuit din stihii văzute şi nevăzute. Dumnezeu gândeşte şi zideşte, şi gândul se împlineşte prin lucrare, care este împlinită prin Cuvântul şi desăvârşită prin Duhul”.

    Spune-mi, cum am apărut pe lume?



    Există seri când copiii în loc de povestea de seară vă roagă să le relataţi despre apariţia lor pe lume, despre timpul când erau micuţi de tot. Şi eu îi înţeleg – copilaşilor mei le este necasară o gingăşie şi o căldură deosebită. Iar cunoştinţele despre momentul „x” sunt necesare pentru simţirea deplină a dragostei părinţilor şi venirea lor în lume ca un dar a lui Dumnezeu.
    De ce majoritatea oamenilor care află modul în care au apărut pe această lume, cu rare excepții, se confruntă cu un șoc și respingere a acestui adevăr? Multi psihologi au încercat să interpreteze acest sentiment. Unii spunând că la bază stă complexul lui Oedip, alţii că e vorba de moștenirea educației religioase . Cu toate acestea, eu cred că răspunsul este mult mai mare, aflându-se chiar „în ceruri."

    Cea mai mare minune....



    Era pe la începutul primăverii, când mugurii copacilor plesneau unii după alţii în cununiţe de flori roz-albe.
    Vrăbiile şi mierlele îşi slobozeau cântecele prin văzduh, iar oamenii trăgeau cu putere în piept miresmele lui april.
    Primăvara cea zglobie bătea şi la ferestrele spitalului. Înauntru însă erau oameni bolnavi, cu privirile umbrite de un val de tristeţe.
    Într-un salon mai mic, o fetiţă stătea întinsă în pat, urmărind cu privirea picuratul unei perfuzii. O linişte tristă şi duioasă se aşternuse în jurul ei. Fetiţa n-avea mai mult de 10 ani şi era bolnavă grav. Pentru boala ei nu exista vindecare decât de la Dumnezeu. Cu tot ajutorul doctorilor şi al medicamentelor viaţa i se mai putea prelungi cu cel mult doi ani. Aşa aflase mama mai demult..., numai că aceşti ani trecuseră, iar de acum fetiţa trăia printr-o minune.

    joi, 22 noiembrie 2012

    A avea sau a nu avea copii


    Unul dintre primele şi cele mai importante subiecte pe care doi tineri care vor să se căsătorească le abordează este acela al copiilor: câţi, când, în ce condiţii? Aş fi tentată să spun că e problemă nouă, aceasta a planificării familiale, dacă nu aş fi auzit chiar eu de tot felul de licori pe care înaintaşele noastre le beau pentru a nu rămâne grele.

    Ce e nou e lungim
    ea perioadei pe care un cuplu o doreşte fără copii, din felurite motive: ori vor să trăiască în tihnă bucuria „vieţii în doi“, ori vor să-şi facă mai întâi casă, ori au o carieră de construit, ori sunt săraci, ori, pur şi simplu, sunt „prea tineri“.

    Mai trist e că nu numai cei „fără Dumnezeu“ nu-şi doresc copii prea curând, ci şi credincioşii practicanţi, care în numele libertăţii cu care ne-a înzestrat Dumnezeu spun că pot alege câţi copii şi când să-i aibă şi că taina căsătoriei „mare este“, iar planificarea familială - atunci când nu implică metode care ar afecta viaţa unui prunc - este recomandabilă (nu vorbesc aici despre cei ce practică abstinenţa).

    Ne putem ruga parintilor necanonizati?



    Rugaciunea este vorbirea noastra curata cu Dumnezeu si cu sfintii Sai. Orice rugaciune adresata unui sfant se inalta, in chip mijlocit, catre Dumnezeu, izvorul a toata sfintenia si a tot darul cel desavarsit. Urmand cuvantul Apostolului Iacov, care zice: "Rugati-va unul pentru altul, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov 5, 16), sfintii
     au devenit rugatori prin excelenta pentru lume.

    Cine da marturie pentru sfintenia unei persoane? Mai intai, persoana insasi, prin dreapta credinta si prin vietuirea ei sfanta, mai apoi, Dumnezeu, prin binecuvantarea acelei persoane cu felurite daruri duhovnicesti, urmeaza poporul, prin evlavia aratata persoanei respectiva, iar mai apoi, in cele din urma, vine recunoasterea oficiala din partea Bisericii, prin actul de canonizare si alcatuirea slujbelor necesare cultului public.

    Să avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu (minunea din copilăria Sfântului Nectarie)



    “Ar trebui sa incepem cu o minune neconventionala, petrecuta in copilaria Sfantului. De multe ori oamenii incadreaza la categoria minuni numai intamplari spectaculoase, vindecari, invieri, exorcizari. Si pierd din vedere minunile smerite, care au insa valoarea si importanta lor.

    Anastasie (acesta a fost numele d
    e botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere. Durere, foame, lacrimi. Si iara lacrimi, singuratate, durere. Ce copilarie poate fi mai trista decat aceasta? Trebuie spus ca singuratatea sa nu era o singuratate ca cea pe care o traieste omul zilelor noastre: diferenta este enorma. Micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu. Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre Dumnezeu.Si Dumnezeu i-a primit rugaciunile. Intr-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit. Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare. Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare:

    marți, 20 noiembrie 2012

    Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria (21 noiembrie)




    Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvîntul. Chemînd toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfînta Ana, era de neam arhieresc; şi aducînd şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.

    luni, 19 noiembrie 2012

    Postul Craciunului nu trebuie falsificat!



    Postul Craciunului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc. Este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil. Postul Craciunului incepe cu ziua de 15 noiembrie si tine pana pe 24 decembrie inclusiv. Lasata Secului are loc pe 14 noiembrie, insa, daca aceasta zi cade miercuri sau vineri, atunci se lasa sec pe 13 noiembrie.

    Durata Postului Craciunului a fost stabilita in anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, tinut sub presedintia patriarhului Luca Hrisoveghi. Facem precizarea ca la inceput, nu toti crestinii posteau in acelasi mod si acelasi numar de zile – unii tineau un post aspru, altii mai usor, iar unele persoane posteau numai sapte zile, in vreme ce altii sase saptamani.

    sâmbătă, 17 noiembrie 2012

    Mai rău este a judeca, decât a mânca carne de om


    CUVÂNT
    LA DUCEREA EPISCOPULUI FLAVIAN PENTRU
    SOLIE LA ÎMPĂRATUL ÎN FAVOAREA CETĂŢII.
    ŞI CARE ESTE POSTUL CEL ADEVĂRAT ; ŞI CUM
    CA MAI RĂU ESTE A JUDECA, DECÂT A MÂNCA
    CARNE DE OM. ŞI PENTRU CEI CE S-AU JUNGHIAT
    PENTRU ZARVĂ; ŞI CĂTRE CEI CE SUNT
    ÎNTRISTAŢI PENTRU CĂ S-AU PRINS
    MULŢI DIN CEI NEVINOVAŢI.
    Când privesc la scaunul acesta, care este lipsit de Dascălul, mă bucur şi lăcrimez; lăcrimez pentru că nu văd pe Părintele de faţă şi mă bucur că a mers pentru mântuirea noastră, să răpească din mânia împărătească atâta popor.
    Aceasta şi vouă vă este podoabă, şi aceluia coroană. Vouă podoabă, căci astfel de Părinte aţi dobândit şi aceluia coroană, căci către fii arată atâta dragoste părintească, şi, precum a zis Hristos, cu lucrurile a adeverit-o. Căci auzind că Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oi, s-a dus să-şi puie sufletul său pentru noi toţi, cu toate că multe erau cele ce-l opreau pe el să meargă. Şi întâi vârsta, căci a ajuns la bătrâneţele cele mai de pe urmă, apoi neputinţa trupului, vremea anului şi apropierea sfântului Praznic. Pe lângă acestea şi unica lui soră, care se află la răsuflările cele mai de pe urmă.

    Despre pocăinţă şi rugăciune



    Păstorii duc des oile acolo unde văd că iarba e mai mare şi nu le mută până ce oile nu pasc toată iarba. Voi face şi eu ca şi păstorii. Iată, azi e a patra zi de când pasc turma aceasta pe imaşul pocăinţei şi nici astăzi nu mă pregătesc să-mi duc în altă parte turma. Mai văd încă belşug de iarbă pe imaş şi multă desfătare şi folos. Frunzişul copacilor – acoperiş şi odihnă oilor în nămiaza zilei – nu le dă o umbră atât de plăcută şi de folositoare şi nu le face odihna atât de dulce, cât de întăritoare şi de odihnitoare este citirea dumnezeieştilor Scripturi pentru sufletele cuprinse de tristeţe.

    Parintele Arsenie Boca - Despre Post

    Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica - cea mai usoara - ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedic
    a prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu.

    Postul pentru suflet


    Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că-i uşor să te abţii de la mâncare, “dar e mai greu să-l ierţi pe altul pentru răul pe care ţi l-a făcut, e mai greu să nu răsplăteşti cu rău pe acela care ţi-a făcut rău şi-i greu să nu-i întorci altuia vorba urâtă”. Iar Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă să nu postim doar ca să ne curăţăm trupul, căci “îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau c
    u plăcere lângă cei care-şi curăţă sufletul cu post”.

    Ce rost au hainele?


    Imbracamintea constituie un aspect al vietii omului caruia, adesea, i se acorda o importanta cu mult mai mare decat ar trebui. Pentru a cunoaste rostul hainelor, se cuvine sa raspundem sincer la doua intrebari, dupa cum urmeaza: De ce ne imbracam? Pentru a nu sta dezbracati. De ce nu stam dezbracati? Din doua motive: pentru a nu ne rusina, in fata celorlalti, si pentru a ne pr
    oteja trupul de frig sau de cladura.

    Avand in vedere cele doua motive de mai sus, cu adevarat ne imbracam dintr-o nevoie reala, iar nu fara rost. Astfel, consider ca oricare alt motiv ar sta la baza folosirii si alegerii hainelor, ar avea toate sansele sa fie unul patimas, adica intemeiat pe o nevoie nefireasca si inselatoare a sufletului.

    vineri, 16 noiembrie 2012

    Dai vointa iei bucurie



    Sufletul omenesc a fost inzestrat cu puteri spirituale, dintre care vointa spre deosebire de
     alte puteri sufletesti tine vectorial impreuna si celelalte facultati in lucrarea lor spre o tinta.

    Oricata agerime ar avea mintea, oricata capacitate intelectuala ar avea cineva, oricat de inzestrat ar fi omul sub aspectul inteligentei, a culturii, a bunatatii inimii si a altor daruri, daca nu dispune de o vointa puternica, nu poate sa duca o lucrare pana la sfarsitul ei.

    luni, 12 noiembrie 2012

    De unde sunt banii în biserica


    De unde sunt banii în biserica Nu mirosul de tamâie si ceara îi întâmpina pe cei ce trec pragul bisericii, dar sunetul monedelor si discutiile ce împlica costul la careva servicii sau obiecte. Lumânari, icoane, ulei sfintit, anafura, cruciulite - toate oferite la intrarea în biserica...
    Darul de multumire.
    Daca omul cunoaste cât de cât Scritura - atunci îsi va aduce aminte ca însusi

    sâmbătă, 10 noiembrie 2012

    Viaţa şi nevoinţele Cuviosului Părintelui nostru Teodor Studitul (11 noiembrie)





    Cuviosul Teodor StuditulEra în Constantinopol un bărbat de bun neam şi bogat, cu numele Fotin, avînd soţie care se numea Teoctista şi amîndoi erau binecredincioşi şi temători de Dumnezeu. Aceştia au născut pe acest fericit Teodor şi botezîndu-l după obiceiul creştinesc, îl creşteau cu bună îngrijire şi l-au dat la învăţătura cărţii. Pe atunci era eresul luptării contra sfintelor icoane pe cînd împărăţea nedreptul împărat Constantin Copronim şi era mare prigoană asupra celor binecredincioşi. Pentru aceea Fotin, lăsînd cetatea şi boieria pe care o avea de la împăratul şi sfătuindu-se cu soţia sa, au împărţit toate averile lor. Apoi lepădîndu-se de lume, au primit viaţa călugărească şi în aceea s-au nevoit bine pînă la sfîrşit. Iar fericitul Teodor, învăţînd înţelepciunea cea elinească, s-a făcut ritor şi filosof ales, vorbind cu cei răucredincioşi despre buna credinţă şi era atît de iscusit în dumnezeieştile Scripturi şi în dogme, încît nu puteau să-l biruiască ereticii niciodată.

    Pătimirea Sfîntului Mucenic Vichentie diaconul (11 noiembrie)




    Sfantul Mucenic Vichentie diaconulPatria Sfîntului Vichentie era Spania. Din tinereţile sale s-a dat spre slujba lui Dumnezeu şi se sîrguia la dumnezeieştile cărţi, învăţînd legea Domnului ziua şi noaptea. El avea învăţător înţelept şi plin de fapte bune, pe fericitul Valerie, episcopul Augustopoliei. Acesta, văzînd pe ucenicul său Vichentie, cu bună pricepere şi alese purtări, l-a hirotonit diacon şi l-a făcut propovăduitor al cuvîntului lui Dumnezeu. Pentru că episcopul, deşi era foarte iscusit în dumnezeieştile Scripturi, însă pentru că era peltic la limbă şi nu avea desluşită grăire, pentru aceea a însărcinat pe diaconul său, fericitul Vichentie, care, fiind vrednic, înţelept şi bine grăitor, învăţa pe popor în biserică, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu. Iar diaconul Vichentie, luînd de la episcopul său poruncă şi binecuvîntare, nu numai în biserică, ci şi în tot locul unde se întîmpla să fie, învăţa cu osîrdie şi povăţuia pe calea mîntuirii sufletele omeneşti.

    Pătimirea Sfîntului Mucenic Victor şi a Muceniţei Ştefanida (11 noiembrie)



    Sfantul Mucenic VictorÎn vremea împărăţiei lui Antonin împăratul Romei, era un ostaş de fel din Italia, ostăşind sub stăpînirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfînt îl mărturisea înaintea tuturor. Pornindu-se prigoană asupra creştinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor şi i-a zis: "Au venit la noi cărţi de la împăratul, poruncind să vă ducem pe voi, creştinii, la jertfele zeilor noştri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci să-i chinuim. Deci tu, Victore, să aduci jertfă zeilor, ca să nu cazi sub munci, căci îţi vei pierde viaţa şi sufletul tău".
    Iar Sfîntul Victor a răspuns: "Eu nu mă voi pleca poruncii împăratului celui muritor şi nu voi face voia lui, pentru că am pe Împăratul Cel fără de moarte, Dumnezeul şi Mîntuitorul meu Iisus Hristos, a Căruia împărăţie este fără de sfîrşit şi cei ce fac voia Lui vor avea viaţă veşnică; iar cei ce fac voia împăratului vostru cel muritor, a căruia împărăţie este vremelnică, vor pieri în veci".
    Voievodul a zis către dînsul: "Tu eşti ostaş al împăratului nostru, supune-te dar poruncii lui şi adă jertfă". Sfîntul a răspuns: "De acum nu mai sînt ostaş al împăratului vostru cel pămîntesc, ci al Celui ceresc, pentru că deşi am ostăşit o vreme sub stăpînirea împăratului vostru, însă n-am încetat a sluji Împăratului meu. Şi acum nu-L voi lăsa pe El şi idolilor voştri nu voi jertfi. Deci, fă ceea ce voieşti. Iată trupul meu este în mîinile tale, iar peste suflet are stăpînire numai Dumnezeul meu".