Photobucket

duminică, 6 noiembrie 2011

O minune prea înfricoșată despre ascultarea de părinți și pentru Sfânta Liturghie


În zilele lui Teodosie cel Mare era în Constantinopol un oarecare Iulian îmbunătățit cu viața care avea un singur fiu cu numele Teofil. Și acel Iulian, în tinerețile lui, a fost foarte bogat; iar la bătrânețe sărăcind desăvârșit și neavând nici cele de nevoie ale trupului, a zis fiului său: „Fiul meu, iată, după cum vezi eu sunt neputincios și așa de sărac încât nu am cu ce să-mi trăiesc viața mea. Deci, te rog eu, să-mi împlinești o dorință a mea, iar tu să te învrednicești de cereasca fericire pentru ascultarea cea către părintele tău”.

Atunci acela i-a răspuns: „Spune-mi părinte, orice poftești și eu te voi asculta la lucrurile cele cuviincioase”. Zisu-i-a lui bătrânul: „Fericitul Avraam avea un fiu din făgăduință pe care ducându-l în munte ca să-l junghie și să-l ardă jertfă, acela nu a fugit, ci încă și lemnele cu bucurie le ducea, cu osârdie urmând tatălui său. Și nu numai aceasta ci și alții mulți au ascultat de părinții lor. Așa să faci și tu acum, fătul meu, preaiubite. Ascultă porunca mea și nădăjduiesc la Dumnezeul cel iubitor de oameni că nu te voi mâhni cu aceasta”. Atunci a zis Teofil: „Au doară voiești și tu ca să mă omori?”. Răspuns-a tatăl său: „Să ferească Dumnezeu, fiule, de o fărădelege ca aceasta. Eu nu mai o voie doresc să-mi faci: să primești ca să te vând ca pe un rob al meu, pentru ca să am cu ce trăi la bătrânețile mele și să nu umblu ca un sărac și lipsit. Iar Milostivul Dumnezeu va face milă cu tine pentru bunătatea aceasta și-ți va da ție bogăție nenumărată în această lume, iar în cealaltă va așeza sufletul tău spre odihnă în sânurile lui Avraam. Și o poruncă am să-ți dau, s-o păzești până în ceasul morții tale: de te va trimite stăpânul tău la vreun lucru, sau la vreo slujbă oarecare, să-ți aduci aminte ca să te duci întotdeauna mai întâi la Sfânta Liturghie, când este vremea ei, și numai după sfârșitul serviciului sfânt să te îndrepți spre slujba ta. De asemenea să te sârguiești să ai către Preasfânta Fecioară multă evlavie. Și dacă vei face așa te va izbăvi Domnul de o mare și năpraznică primejdie”. Iar acela a răspuns: „Părintele meu, fă cu mine după cum îți este voia ta”.
Deci, a doua zi a vândut Iulian pe fiul său unui boier, patriciu al palatului, cu numele Constantin, care a iubit mult pe tânăr pentru supusa lui ascultare și frumoasa lui înțelepciune, pentru smerenia și păzirea curăției sale, pentru frumusețea feței lui cum și pentru învățătura și cunoștințele pe care le avea. Și îl lua la plimbare cu el oriunde se ducea, cum și la masă, pentru că-l slujea cu sârguință. Într-una din zile, ducându-se boierul la palatele împărătești, a uitat scamandrionul, adică buchelarul în care își avea poruncile; și a trimis pe Teofil în grabă să îl aducă. Deci alergând tânărul acasă, a intrat în camera patriciului fără nici o teamă și a luat buchelarul. Deci s-a întâmplat ca în ceasul acela femeia patriciului, șezând în pat, păcătuia cu un rob al ei. Teofil însă, din prea multă grăbire, nu s-a uitat spre ei, ci și-a căutat de drumul lui. Atunci ticăloșii aceia care au făcut păcatul, temându-se că el va spune domnului său, au plănuit asupra lui viclenii și mărturii mincinoase. Deci, venind patriciul i-a zis lui femeia: „De asta ai cumpărat pe robul acela, ca să vie la mine în pat să mă silească la păcat, nerușinatul? Căci dacă n-aș fi strigat și n-ar fi venit cutare ca să mă scape, îmi pângărea cinstea preaîndrăznețul acela. Ce sunt de neam prost și nenorocit ca să mă disprețuiești așa? Mă jur pe rugăciunea părinților mei și pe mântuirea sufletului meu, că de nu voi vedea mânie capul îndrăznețului și obraznicului rob tăiat, nu mai stau nici un ceas la casa ta, și mă despart de tine și îmi iau zestrea mea”. Acestea auzindu-le patriciul s-a mâniat asupra robului său foarte și a făgăduit cu hotărâre să-i facă voia ei.
Deci a doua zi, întâlnindu-se la palat cu Eparhul i-a zis: „Mâine de dimineață am să-ți trimit un rob al meu căruia ai să-i tai capul, să-l pui într-o bucată de pânză, să-l pecetluiești și să mi-l trimiți”. Iar Eparhul i-a răspuns: „Eu nu pot să fac judecată fără dovadă; dacă însă mărturisesc despre el trei oameni, în scris, cum că este vinovat de moarte, îl omor”. Atunci patriciul spunând înaintea a trei martori cum că a cumpărat un rob tânăr, care a voit să necinstească cu sila pe soția lui, a scris hotărârea de moarte chiar cu mâna sa și numai așa a primit Eparhul ca să-l omoare.
Deci, când s-a făcut ziuă, a chemat boierul pe nevinovatul acela și i-a zis lui: „Du-te la Eparhul și-i spune cum că îl heretisesc și să-mi trimită răspuns”. Iar dacă a plecat robul cel bun, trecând pe lângă o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în care se slujea, și-a adus aminte de părinteasca poruncă și intrând înăuntru tocmai când se citea Apostolul, a rămas în biserică până la sfârșit.
În timpul acela însă, robul cel cu adevărat vinovat, văzând că Eparhul întârzie de a trimite capul, a zis patriciului: „Să mă duc eu să-l aduc, dacă poruncești”. Iar acela i-a zis: „Du-te”. Atunci el alergând cu grăbire, ca și când s-ar fi dus să primească o comoară de mult preț, a ajuns la casa Eparhului și intrând înăuntru l-a heretisit pre el în numele patriciului. Însă acolo, un gealat cu sabia ascuțită, stând în ascuns, i-a tăiat îndată capul lui, pe care punându-l într-un lighean și spălându-l, l-a împachetat. Iar când voia să-l pecetluiască, săvârșindu-se Sfânta Liturghie în biserica aceea, a sosit și robul cel credincios și fără vicleșug și heretisind pe Eparhul a primit pachetul cu capul pecetluit, fără să știe ce este înăuntru

Sursa:http://vreaumantuire.wordpress.com

Niciun comentariu: