vineri, 30 septembrie 2011

Sfintii Ciprian si Iustina-2 octombrie




Ciprian si Iustina.jpg





Rugaciunea Sf.Ciprian





Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.
Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume. 

PREDICA LA DUMINICA A XIX-A DUPA RUSALII




�si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Prea Inalt (Luca VI, 35)

Frati crestini,
Felul de judecata a lui Dumnezeu se deosebeste radical de felul de judecata al nostru al oamenilor. Morala si desavarsirea crestina sunt cu totul altceva decat morala si desavarsirea faurite de mintea omului. Legile Imparatiei lui Dumnezeu au cu totul alte temelii, decat legile noastre lumesti.
Sfanta Evanghelie de astazi ne arata felul de judecata a lui Dumnezeu si morala crestina cu legile Imparatiei ceresti, pe care Domnul Hristos ne invata sa le punem in practica intocmai. De aceea zice: "Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea!�
Aceasta noua porunca a lui Dumnezeu este cu totul deosebita de poruncile Vechiului Testament, fiindca nu numai ca ne opreste sa savarsim raul, dar ne porunceste si ne obliga sa facem tot binele care ne sta in putere pentru aproapele nostru. Ca sa ajungem crestini desavarsiti nu este suficient numai respectarea legii care te opreste sa faci raul, sau numai respectarea invataturilor omenesti care spun: "Ceea ce tie nu-ti place altuia nu face!� Ci se ajunge prin indeplinirea acestei porunci, de a face in intreaga noastra viata, tot binele pentru semenii nostri.

Toaca - un cantec al lemnului



Toaca este o rugaciune adusa lui Dumnezeu, marcand trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Batuta la diverse ore, toaca puncteaza timpul de peste zi, chemand la rugaciune si slujba. Atat crestinii din lume, cat si calugarii, cunosc sunetul batutului in toacace ii cheama zilnic la rugaciune. Baterea in toaca, inainte de inceputul slujbei, cheama pe toti crestinii in Biserica.
Toaca nu este o creatie pur estetica sau culturala, ci ea este un text liturgic cuprins intr-un act liturgic, este o rugaciune, este un mijloc de inaltare a omului la Dumnezeu, este ceea ce marcheaza trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cantecul toacei face legatura intre pamantsi cer, intre uman si divin, intre ceea ce se cunoaste si ceea ce nu se cunoaste.

joi, 29 septembrie 2011

Calea spre adevăr - mărturisirea unei creşti


Acum doi ani am intrat pentru primă oară pe acest site(http://ortodoxia.md). Aveam 19 ani şi tocmai intrasem la Facultatea de Drept. Un copil normal, ce se spovedea la două luni, care mergea de vârsta de 3 ani la Sfânta Biserică. Numai că acest cuvânt “normalitate”, în zilele noastre şi-a degradat semnificaţia. Iar pe acest fundal m-am format şi eu, crezând că sunt pe calea mântuirii.
Provin dintr-o familie destrămată. Ai mei părinţi au divorţat când aveam un an şi trei luni. După pronunţarea divorţului, au avut o tentativă de împăcare, deşi tatăl meu umbla cu alte femei, era dependent de alcool şi o bătea pe mama.
A încercat să mă omoare încă din burta mamei mele, apoi la botez - m-a încuiat în camera mea, iar pe soba care ardea, fiind luna lui februarie, a pus un scutec ca să fumege, astfel încât să mor înnecată. Cu greu a spart mama uşa…

O, iartă!



O, iartă, Te rog Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu;
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,

Preafericitul Părinte Daniel aniversează patru ani de la întronizarea în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

 Joi, 29 Septembrie 2011

Vineri, 30 septembrie 2011, se împlinesc patru ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Cu acest prilej, de la orele 9.30, Patriarhul României va sluji Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie, de la orele 11.30, va fi oficiată slujba de Te Deum ca mulţumire şi recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru împlinirile din viaţa Bisericii Ortodoxe Române în cel de-al patrulea an de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, de la orele 12.30, în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, va avea loc un Moment aniversar care va cuprinde prezentarea mesajelor de felicitare de către reprezentanţii autorităţilor de Stat centrale şi locale şi a sintezei activităţilor pastoral-misionare, social-filantropice şi cultural-educaţionale desfăşurate, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de Administraţia patriarhală şi Arhiepiscopia Bucureştilor de la 30 septembrie 2010 şi până în prezent. În continuare va fi difuzat un film despre lucrările de execuţie din ultimul an ale Catedralei Mântuirii Neamului, realizat de către televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române şi va fi lansat volumul Credinţă pentru fapte bune, apărut recent la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.
La acest moment aniversar sunt aşteptaţi să participe cei care doresc să îl felicite pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membri ai Sfântului Sinod, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice româneşti, preoţi şi credincioşi.

Pentru ce se roagă omul ?




Pentru ce se roagă omul zilei de azi? E greu de făcut o analiză a rugăciunilor spuse de fiecare, dar din păcate în marea majoritate sunt rugăciuni pentru bunăstare, căsătorie, succese, carieră...un şir destul de lung, fiecare având propriile tendinţe şi năzuinţe. Şi nu ar fi nimic rău nici în aceste rugăciuni, în cazul când aceste dorinţe ar apărea doar ca o mică cerere alături de cea de seamă pe care am înalţ-o Domnului.
Cea pe care o spunem zilnic şi nu o singură dată "Facă-se voia Ta...". În cuvinte , e simplu - le spunem. Dar le spunem de atât că aşa sunt rândurile acestei rugăciuni nu şi cerând ca cu adevărat să se îndeplinească aseastă preasfântă Voie a Domnului. Desigur dacă Dumneuzeu "ar vrea şi El" anume ceea ce ne dorim noi - o maşină, o casă, o carieră, un soţ/soţie pentru fiecare, nu ar apărea "nemulţumirea" multora şi indignarea "că, uite mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude, spun şi acatiste şi rugăciuni, dar tot nu am ceea ce-mi doresc atât de mult".

marți, 27 septembrie 2011

Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani



- zi de pomenire la 1 octombrie -
Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani - argumente pentru canonizare
Cuviosul Iosif de la Bisericani
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte
Cautand pe Dumnezeu si harul Sfantului Duh, deci in mod evident sfintenia, "fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" dupa cum precizeaza Sf. Apostol Pavel, Cuviosul Iosif, cunoscut cu numele "de la Bisericani," a aratat in tot timpul vietii sale (sec.XV) - Ierom. Ioanichie Balan, Cuviosul Iosif de la Bisericani, in Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 311) - ca a dorit sa implineaca cuvintele din Sf. Evanghelie - Mat. 10, 37-38 - pentru a urma Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, parasind familia, s-a inchinoviat in obstea Manastirii Bistrita, dupa cum ne arata unii istorici, manastirea fiind dintotdeauna loc dedicat nevointelor care apropie si unesc pe om cu Dumnezeu.
Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani
Pomelnicul cel mare al Manastirii Bisericani mentionat de mai multe lucrari in domeniu, il aminteste pe Cuviosul Iosif ca fiind intemeietor de vatra monahala, mai ales ca a adus din Tara Sfanta saptesprezece ucenici, de aceeasi ravna si dorinta cu el, altfel aceia nu l-ar fi urmat.

luni, 26 septembrie 2011

Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)



Antim Ivireanu.jpg (165500 bytes)
click pentru detaliu
Cel mai învăţat şi talentat mitropolit care a stat vreodată pe scaunul mitropoliei Ţării Româneşti[2], bărbat de cinste, evlavios şi împodobit cu virtuţile ce se potrivesc cu vrednicia arhierească, Antim Ivireanul a rămas o icoană înconjurată cu evlavie şi cu recunoştinţă pentru tot ce a înfăptuit în ţara şi Biserica Ortodoxă Română, şi împodobită cu nimbul muceniciei. În sufletul lui au prisosit virtuţi alese, un buchet făcut din toate talentele, o simfonie de inspiraţie şi melodii. N-a îngropat nici un talant, ci i-a înmulţit pe toţi, fiind „singurul vlădică de multe ori artist”[3].
Din izvoare sigure se ştie că era de origine georgiană (din Iviria, denumire veche a Georgiei sau Gruziei de azi, din sudul Rusiei). Părinţii săi se numeau Ioan şi Maria, iar el a primit la botez numele de Andrei. Din fragedă tinereţe a căzut rob la turci, pe aceea vreme ţara fiind sub stăpânire otomană. Era înzestrat cu „talente rare” şi „a ridicat la perfecţiune arta tipografică”[4]. Cu privire la data şi locul exact al naşterii sale, nu există date certe, dar se presupune că în robie a învăţat, pe lângă limba sa maternă, greaca veche şi cea nouă, turca, slava veche, poate şi araba, şi mai ales româna, pe care o numea „limba dulce românească”.

Congresul International NEPSIS,Torrejon de Ardoz 2011


În zilele de 24-25 septembrie a avut loc in Torrejon de Ardoz,Congresul internațional al frățiilor NEPSIS.
Ce este NEPSIS:
NEPSIS(gr.trezvie) este numele generic al diferitelor asociații sau grupări ale tinerilor ortodocsi din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale si Meridionale(MOREOM).Asociația tinerilor ortodocsi români s-a constituit inițial la data de 13 noiembrie 1999 la inițiativa arhiepiscopului Iosif(Paris).La congres au venit tineri,si nu numai tineri,din mai multe țări:Franța,Italia,Belgia,Irlanda de Nord,Scoția,Germania,Portugalia si binenteles din tara gazda,Spania.Din Spania au fost prezent delegații din:Bilbao,Zaragoza,Castellon,Tomelloso......si din parohia ortodoxa Villarrobledo.Din delegația parohiei noastre au facut parte:

vineri, 23 septembrie 2011

Întâlnirea cu Dumnezeu face din pescari apostoli



Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Luca, se numeşteEvanghelia pescuirii minunate şi evidenţiază o mulţime de învăţături duhovniceşti în ceea ce priveşte taina Bisericii şi viaţa creştinului în general. Sfântul Evanghelist Luca ne arată că erau două corăbii oprite lângă ţărmul lacului Ghenizaret, numit şi Marea Galileii, iar pescarii care ieşiseră din corăbii curăţau mrejele. Mântuitorul Iisus Hristos S-a apropiat de Simon-Petru, care avea una din corăbii, şi de Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care aveau cealaltă corabie.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci




Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

( Despre deosebirea crucilor in viata celor ce se mantuiesc )

Cuvantul Crucii, pentru cei pieritori, nebunie este. Iar noua celor ce ne mantuim,
puterea lui Dumnezeu este (I Corinteni 1, 18)
Iubiti credinciosi,
Mantuitorul nostru Iisus Hristos zice in Sfanta Evanghelie: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24). Astazi vom vorbi despre deosebirea crucilor prin care ne putem mantui pe pamant. Va amintim ca noi crestinii cinstim indoit Crucea lui Hristos: crucea materiala, vazuta, pe care o cinstim, o sarutam si o purtam si crucea spirituala care este suferinta pentru fapta buna.
Daca citim cu atentie in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura vedem ca semnul Crucii materiale s-a aratat in chip simbolic din cele mai vechi timpuri. Astfel vedem ca patriarhul Iacov a binecuvintat pe fii lui Iosif cu mainile sale in semnul Crucii (Facere 48, 13-16).

Doctorul, muncitorul cel orb şi ţăranul credincios (filă din patericul închisorilor)




Într-o celulă vecină erau trei deţinuţi.
Nici unul nu ştia alfabetul morse si
încercările de a intra în legătura cu ei au
rămas fără rezultat. Auzeam când
raportau dimineaţa şi seara: “Să trăiţi
domn’ şef de secţie, camera…, cu trei
deţinuţi, e gata de raport”.
Trecuse aproape un an de zile şi într-o zi
e chemat miliţianul prin bătăi în uşă:
unu' murise. Ordonanţele cu targa
ridicară mortul, apoi s-a făcut linişte.
Misterul a fost deslegat când cei doi
rămaşi au fost mutaţi în alte celule.

vineri, 16 septembrie 2011

VISARION PUIU in memoriam


Mitropolitul Visarion Puiu, la 45 de ani de cand s-a suit la cer



Mitropolitul martir Visarion Puiu inca mai asteapta intoarcerea acasa! In calendarul zilei de 10 august 2009, intre cei care si-au facut de mult casa in cer, numele Mitropolitului Visarion Puiu poarta pecetea unei cifre mai speciale, respectiv implinirea a 45 de ani de cand a parasit lumea aceasta, unde a cunoscut din plin inaltarea si umilinta, deopotriva. Dupa o viata zbuciumata, in ton cu vremurile in care a trait, prelatul si carturarul ortodox s-a stins in exil, in Franta, la 10 august 1964, intretinut de straini, sarac, fara bani de inmormantare, insa fericit intr-ale sufletului si bogat prin multimea comorilor pe care si le adunase in slujirea sa credincioasa pe altarul ortodoxiei...

O stea calatoare in bezna istoriei

Calatoria celui comemorat in fiecare an, la 10 august, a inceput la Pascani, targul in care s-a nascut Victor Puiu, numele de mirean al celui care avea sa plece apoi la Bucuresti, pentru studii de teologie si drept, cu ajutorul carora ajunge sa cunoasca gloria, la 10 noiembrie 1935, fiind ales Mitropolit al Bucovinei, astfel atingand cele mai inalte culmi ale slujirii monahale. Urmand, din pacate, modelul unor figuri marcante ale neamului romanesc, cel pe care contemporanii il vedeau aproape ca sigur primul ministru al tarii in vremea sa este nevoit sa aleaga calea exilului ca urmare a unor intrigi politice si a instaurarii regimului comunist in Romania, regim cu care Visarion Puiu nu a facut pace niciodata.

miercuri, 14 septembrie 2011

Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos (+1656)



Acest sfant ierarh s-a nascut in anul 1568 in orasul Raguza din Dalmatia. La varsta de 15 ani intra in viata monahala. Dupa cinci ani pleaca in Muntele Athos si este primit in obstea Manastirii Pantocrator, unde mai tarziu a fost hirotonit preot. Apoi a fost sihastru desavarsit in Athos si a ajuns facator de minuni.
Dupa zece ani este randuit egumen la Manastirea Cutlumus si superior al Muntelui Athos. Raposand mitropolitul Timisoarei, Sfantul Iosif a fost ales, cu voia Domnului, mitropolit al Banatului, desi avea varsta de 82 ani, si a pastorit aceasta eparhie timp de trei ani, facand multe minuni.
Apoi, simtindu-se chemat de Dumnezeu la cele ceresti, Sfantul Ierarh Iosif se retrage la Manastirea Partos si in anul 1656 isi da sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in varsta de 88 de ani. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la 7 octombrie 1956 si este praznuit la 15 septembrie. Sfintele sale moaste au fost asezate in racla si se pastreaza in catedrala mitropolitana din Timisoara, unde se inchina credinciosii si capata ajutor si mangaiere de la Sfantul Ierarh Iosif.

Acatistul Sfantului Iosif cel Nou de la Partos



Acatistul Sfantului Iosif cel Nou de la Partos
Iosif Cel Nou de la Partos - Sfant Ierarh !
Ocrotitorul Banatului !
(15 septembrie)

Condacul 1:
Aparator nebiruit si neinfrant, te pune inainte pe tine pamantul Banatului, multumire aducandu-ti, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mantuit. Ci ca cel ce ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-L sa ne apere de toate nevoile, ca sa cantam tie: bucura-te, Parintele nostru Iosife, facatorule de minuni!
Icosul 1:
Toti dreptcredinciosii crestini cunoscand puterea credintei tale si multimea minunilor prin care, ridicandu-te tu mai presus de firea lucrurilor, ai rusinat pornirile cele fara de judecata ale agarenilor, asupra credintei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste si cu umilinta iti graiesc tie acestea:
Bucura-te, ierarhe al Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, cel ce ai facut sa straluceasca dreapta credinta;
Bucura-te, scaparea celor ce alearga la tine;
Bucura-te, ajutorul si limanul celor necajiti;
Bucura-te, stalp neclintit al stramosestii noastre credinte;
Bucura-te, ca ai aratat si paganilor puterea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai fost scut Bisericii tale;
Bucura-te, cel ce purtator de biruinta asupra celor rai ai fost;
Bucura-te, faclie care luminezi pe cei din intunericul pacatului;
Bucura-te, cel ce ai aratat cunostinta dumnezeiasca celor ce umblau intru intunericul nestiintei;
Bucura-te, cel ce cu blandete ai primit la tine pe cei gresiti;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata indreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, Parintele nostru Iosife, facatorule de minuni!

marți, 13 septembrie 2011

PREDICA LA INALTAREA SFINTEI CRUCI




... si s-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat... (Simbolul credintei � Crezul)

Frati crestini,
Astazi se arata si se inalta semnul cinstitei si sfintei Cruci, taina cea ascunsa de toate semintiile pamantului, dar care s-a aratat spre mantuirea noastra, caci noi crestinii, prin semnul sfintei Cruci ne aducem mereu aminte de binele ce ne-a facut Dumnezeu si de mila pe care a avut-o El pentru noi pacatosii. De aceea, praznuim cu bucurie inaltarea sfintei Cruci si ne inchinam cu frica si cu veselie sufleteasca, sarutand-o.
Astazi este bucurie in cer si pe pamant; astazi se veselesc ingerii si praznuiesc oamenii credinciosi luminata si sfanta Cruce a lui Hristos. Prin aceasta sfanta Cruce s-a risipit imparatia diavolului, blestemul s-a calcat, moartea s-a omorat, iadul s-a golit, mortii au inviat si cerul s-a deschis.

Inaltarea Sfintei Cruci



Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

luni, 12 septembrie 2011

Înălţarea Sfintei Cruci



Inaltarea Sfintei Cruci
Constantin cel Mare, întâiul împarat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii din istorici, la Roma împotriva lui Maxentiu, pâna a nu lua împaratia. Iar altii zic ca la apa Dunarii împotriva scitilor.
Vazând ca multimea potrivnicilor era mai multa decât oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane împrejurul Crucii, care si acelea erau închipuite cu stele si ziceau: "Întru aceasta vei birui". Facând numaidecât o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata înaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit.
Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost rastignit pe Cruce, si crezând ca Acesta este Adevaratul Dumnezeu si întarindu-se cu Botezul împreuna cu maica-sa, a trimis-o la Ierusalim ca sa gaseasca Crucea lui Hristos. Si a aflat-o ascunsa, împreuna cu celelalte doua cruci, pe care fusesera rastigniti tâlharii; si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Nestiind împarateasa care ar fi Crucea Domnului, s-a aratat aceasta prin minune.

12 septembrie 2011 ODOVANIA PRAZNICULUI NAŞTERII MAICII DOMNULUI







Astăzi în oglinda gândului să vedem strălucind pe Cea Care pe pământ aduce pe Soarele Cel veşnic, pe Rodul binecuvântat al rugăciunii drepţilor, pe Cerul Cel înţelegător Care pe pământ a fost închipuit în aşteptarea Celui Neîncăput în cer, pe Floarea Cea tainică a miresmelor Duhului, pe Porumbiţa Cea cuvântătoare a Înţelepciunii, pe Odihna Tatălui şi Vasul Cel preacurat al Duhului, pe Cartea Cea luminată a Cuvântului şi a oamenilor Nădejde tare de mântuire.Astăzi, să întâmpinăm pe Prunca Cea dumnezeiască cu flori de cântări, împletindu-I cunună de laudă împreună cu îngerii. Iar Tu Prealăudată, dă din destul dar cântăreţilor Tăi, izbăvindu-I de toate cursele vrăjmaşului. Din pântece neroditor ai ieşit, ca să dezlegi nerodirea sufletelor celor înţelenite în păcate. Bucurie ai făcut maicii Tale, înmulţind din destul darul pe pământ şi dezlegând întristarea celor căzuţi în deznădăjduire. Nu trece cu vederea pe robii Tăi, ci revarsă ploaie de daruri ca roditor să se arate şi pământul inimilor noastre.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

PREDICA LA DUMINICA INAINTEA INALTARII SFINTEI CRUCI



Caci Dumnezeu asa a iubit lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul nascut L-a dat ca orice crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan III, 16)

Frati crestini,

Sfanta Evanghelie de astazi, ne descopere iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Bunul Dumnezeu de la inceput a iubit pe om, caci a pus in el suflet nemuritor si l-a asezat in fericirea raiului ca sa mosteneasca toate bunatatile si frumusetile vesnice. Fiind zidirea cea mai aleasa din toate cate a facut, numai in om a pus o scanteie din El, scanteia dumnezeiasca, care este sufletul omului.
Dar omul profitand de marea libertate pe care i-a dat-o Dumnezeu si invins de invidia diavolului, s-a lasat inselat si calcand porunca Dumnezeiasca si a fost scos afara si aruncat in robia demonilor si a patimilor. Din caza pacatului neascultarii, a mandriei precum si a invidiei diavolului, de atunci inainte tot neamul omenesc trebuia sa mearga in suferintele iadului.

vineri, 9 septembrie 2011


PREDICA LA DUMINICA A XIV-A DUPa RUSALII




Nunta fiului de imparat

... Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? (Matei XXII, 12)

Frati crestini,
Domnul si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos, multe pilde ne infatiseaza pentru a ne pregati cat mai bine si a ne curati sufletul pentru Imparatia cerului. Una din acestea este si pilda cu "Nunta fiului de imparat�, pe care am auzit-o din Sfanta Evanghelie de astazi. Aceasta a fost rostita cu patru zile inainte de moartea Sa, marti in saptamana cea mare.
Sa fim cu luare aminte, ca sa nu pierdem folositoarele invataturi ce le desprindem din frumoasa pilda. Pentru a putea fi primiti la ospatul de nunta al Fiului lui Dumnezeu, nu e de ajuns a fi numai botezat si a avea credinta, ci trebuie sa fie omul imbracat cu harul sfintilor, adica sa aiba sfintenia si dragostea crestina

miercuri, 7 septembrie 2011

PREDICA LA PRAZNICUL NASTERII MAICII DOMNULUI






Nasterea ta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea (Tropar)

Frati crestini,

Ziua nasterii fiilor lui Adam si a Evei, era socotita ca o zi de triste-te pentru cei ce se nasteau si nu de bucurie fiindca erau niste fii ai maniei, ai pacatului si chiar vrajmasi a lui Dumnezeu. Erau socotisi pieirii si mostenitori ai blestemului Dumnezeiesc, caci pana la Mantuitorul toata lumea mergea in iad, si buni si rai. Cu nasterea Fecioarei Maria, au inceput sa se iveasca zorile de ziua, sa treaca noaptea aceasta de intuneric si sa se astepte soarele dreptatii care va lumina lumea si o va rascumpara din blestemul cel greu in care cazuse.
Iata de ce nasterea Sf. Fecioare Maria este un eveniment mare de bucurie pentru neamul omenesc. Pe aceasta Fecioara o asteptau prooroci, patriarhi vechiului Testament si tot neamul omenesc. Imparatul Solomon inainte de nasterea Sf. Fecioare cu multi ani o vesteste cu duhul zicand: "Cine este aceasta fericita faptura care se iveste in calea vietii cu atatea haruri? Ea este stralucitoare ca zorile unei frumoase zile, placuta ca luna si aleasa ca soarele. Este puternica si infricosatoare, ca armatele asezate in linie de bataie carora nimeni nu le poate sta impotriva".

marți, 6 septembrie 2011

Nasterea Maicii Domnului - Sfanta Maria Mica



Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului; Sfantul Mucenic Sozont



Inaintepraznuirea Maicii Domnului
Sa aveti instiintare, fratilor, ca intru aceasta zi este Inaintepraznuirea Nasterii Preasfintei si de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria. Sa va adunati deci in biserici la rugaciune, pentru ca in aceasta zi este inceputul mantuirii noastre. Ca intru aceasta zi, pe noi cei ce am calcat poruncile lui Dumnezeu si am cazut in adancul rautatilor si ne-am facut robi patimilor, Domnului Dumnezeul nostru, vrand sa ne izbaveasca din aceasta robie si sa Se pogoare spre izbavirea noastra si cu o noua zidire sa ne innoiasca pe noi, a trimis pe ingerul Sau si a binevestit dreptilor Ioachim si Ana nasterea Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, adica pe aceea care este, dupa trup, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

luni, 5 septembrie 2011

“Cuvine-se cu adevărat” – axionul Arhanghelului Gavriil



Minunea pentru cântarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim…), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil
Cântarea aceasta la început se cânta la o chilie a Mănăstirii Pantocratorului ce se numeşteSf. Arhanghel Gavriil Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocratorului, este o vale mare unde se află multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător (ucenic – n. red.) al său. Şi fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său:„Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate cineva la uşa chiliei, iar fratele aleargă şi deschide şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea utreniei, sculându-se au cântat amândoi rânduiala utreniei. Şi când au ajuns la: „Ceea ce eşti mai cinstită…” monahul de loc cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări, iar monahul cel străin făcea alt început cântării, aşa: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adăugat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…” până la sfârşit.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Viaţa şi activitatea




Moise provenea din seminţia lui Levi: „Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor; … Amram a luat-o de fremeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Miriam, sora lor” (Ieşire 6, 16 şi 20). Tribul lui Levi se remarca drept cel mai talentat şi admirabil ataşat la cultura egipteană, dar păstrând ca intr-un sicriu viu, tradiţiile părinţilor, credinţa strămoşilor şi aşezămintele lor.
Cunoaştem naşterea lui Moise şi cum l-a izbăvit mâna lui Dumnezeu, ajungând ca fiu al fetei lui Faraon. Trebuie precizat că originea evreiască a lui Moise era cunoscută atât lui însuşi cât şi egiptenilor. De la palatul regal i se îngăduie să plece să-şi viziteze rudele, iar acestea pot veni să-l vadă la palat. Contactul cu familia sa a fost important în cea mai mare măsură şi anume din punct de vedere al convingerilor sale religioase şi al simpatizării cu conaţionalii săi.
Iosif Flaviu istoriseşte că Moise era de o frumuseţe rară şi cu o minte ageră, încât fata lui Faraon se şi gândea că va fi urmaş la tron. Într-una din zile îşi prezentă odorul său lui Faraon în braţe cu o mică cuvântare, atrăgând atenţia asupra frumuseţii mai mult decât omeneşti, având un spirit înalt şi nobil. Faraon îşi scoase coroana regală şi o puse pe capul lui Moise. Speriat, copilul se smulse din mâinile lui, puse coroana jos, se urcă cu picioarele pe ea şi încerca să stea pe ea. Se întâmplă să fie de faţă şi un scriitor sacru, care, cu câtva timp înainte de naşterea lui Moise prezisese că trebuie să se nască un copil de evreu, care va sfărâma puterea Egiptului şi văzând ce a făcut acest copil, strigă cu glas mare şi spuse: Iată, o rege, acel copil, pe care zeii ne-au poruncit să-l omorâm pentru propria noastră siguranţ. Priveşte, cum adevereşte el proorocia; el răstoarnă supremaţia ta şi calcă în picioare coroana ta. Ucide-l dar! Şi să înceteze egiptenii de a mai fi chinuiţi de frică, iar evreii să înceteze de a se mai trufi cu nădejdile lor. Principesa, auzind cuvantarea asta, se repezi la copil şi apucându-l, fugi cu el afară. Regele nu voi să urmeze sfatul scriitorului şi, astfel, Moise scăpă şi de această a doua primejdie.

Sfântul Prooroc Moise (4 septembrie)



Puţine persoane sfinte, descrise în paginile Sfintei Scripturi, se bucură de renumele imens pe care îl are marele Profet MOISE – omul prin care Dumnezeu a vorbit poporului ales şi tuturor oamenilor, vestindu-le voia Sa. Marelui Moise îi datorăm primele cinci cărţi ale Bibliei, el fiind astfel primul om care a fixat în scris, pentru totdeauna, revelaţia dumnezeiască. A fost un mare profet, un om sfânt, un conducător strălucit al poporului lui Dumnezeu, un mare preot, un teolog, un mare cărturar, un organizator de excepţie al primei mari religii monoteiste, pe care a rânduit-o aşa cum i-a fost revelată direct de Dumnezeu. Biserica îl cinsteşte pe acest mare om al credinţei în ziua de 4 septembrie.
Din paginile Scripturii ştim că s-a născut în Egipt şi că era din neamul lui Levi. A trăit între secolele XIV –XIII î.Hs, conform cronologiilor întocmite de cei care au studiat viaţa sa. În vremea naşterii sale, evreii erau aspru prigoniţi de către Faraon, care vedea în ei un mare pericol, pe care dorea să-l stârpească, omorând pruncii de parte bărbătească din familiile evreilor. Mama lui Moise, dorind să-şi scape pruncul, l-a lăsat pe apa Nilului,

Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu


Marturii:

Merg prea departe spunand asta? La prima vedere poate..Insa de-a lungul vietii am avut experiente care m-au marcat,schimbat si eventual calauzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizeaza pe multi in Romania.A fi botezat ortodox, a merge la biserica cateodata,a pretinde ca exista o relatie cu Dumnezeu,a-I multumi cateodata pentru anumite lucruri din decenta crestina si nu din SUFLET. Suna familiar? Ei bine in acest fel era falsul meu ortodoxism.Pana la varsta de treisprezece ani eram evlavios colectionam icoane,citeam scripturi,ma rugam, chiar imi facusem un mic altar de rugaciune in camera mea.Insa dintr-un motiv sau altul tot ce era acolo in inima mea incepuse sa intre intr-un somn letargic.Pot invinui intrarea mea in adolescenta ,contactul cu lumea exterioara a celor mai mari,dorinta de a creste peste noapte..sau pot spune ca usor dar sigur incepusem sa cad in tentatiile pierzaniei.La paisprezece ani deja fumam si beam cu cei de doua ori mai in varsta ca mine.

Pr.prof.dr.Dumitru STANILOAE:De ce suntem ortodocsi?



Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credinţa ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie 

"Credinciosul: Ce se înţelege prin „ortodoxie"? Preotul: Cuvântul „ortodoxie", frate, este de origine greacă, format din orthos şi doxa, adică dreapta credinţă, inchinare adevărată, sobornicească, învăţătură care se plasează în continuitatea directă şi neîntreruptă a Tradiţiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice şi neopatristice şi care formează credinţa comună a Bisericii neîmpărţite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu însăşi tradiţia apostolică, aşa cum a tost confirmată, interpretată şi dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credinţă apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei.

vineri, 2 septembrie 2011

"TÂLCURI VECHI" SPRE ÎNNOIREA VIEŢII







"Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura". (Marcu, XVI, 15)


Propovăduirea Evangheliei este o poruncă dată direct de Mântuitorul. Episcopii, dar şi preoţii şi diaconii, ca ajutători ai celor dintâi, având toţi instituire apostolică, din poruncă dumnezeiască, pe lângă celelalte îndatoriri ce le-au primit, precum aceea de iconomi ai Tainelor prin care sfinţesc toate evenimentele vieţii creştine, au şi îndatorirea expresă de a preda învăţătura Mântuitorului şi de a o explica în aşa fel încât să clarifice, să lumineze prin cuvânt, calea care duce la mântuire.

PREDICA LA DUMINICA A XII-A DUPA RUSALII




Tanarul bogat

Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei IX,16)

Frati crestini,
Cu 5000 de ani inainte de venirea Domnului Hristos, inteleptii si stapanitorii lumii acesteia propovaduiau si fericeau in cuvantarile lor pe cei bogati, puternici, veseli si satui. Lumea ii asculta si ii urma, pentru ca toti alergau in goana mare dupa averi, placeri, bani si pacate. Cei puternici zdrobeau pe cei slabi si mici, cei bogati si avuti radeau si dispretuiau pe cei saraci, necajiti si suparati.
Razboiul omului contra omului era pretutindeni, iar pacea, nicaieri. Lumea se zbatea in intunericul patimilor si pretutindeni satana pusese stapanire pe viata omului. Iata ca intr-o zi, intr-o tara mica apare pe un munte frumos in Galileia Fiul lui Dumnezeu � Iisus Hristos. Aduna pe langa Sine niste tarani saraci si pescari de pe Marea Galileii si isi deschide gura Sa cea sfanta aici pe munte, rostind cele mai minunate cuvinte care au rasunat peste veacuri.

joi, 1 septembrie 2011

LECTURA DIN SFINTII PARINTI

Desarvarsirea morala presupune o continua stradanie pe drumul virtutiilor si al faptelor bune.Este cu neputinta ca cineva sa devina dintr-odata bun si intelept.Trebuie gand staruitor,vietuire,incercare,vreme,nevointe si dor dupa lucrul bun.Iar omul bun si iubitor de Dumnezeu,care cu adevarat cunoaste pe Dumnezeu,nu inceteaza a face din belsug toate cate plac lui Dumnezeu.
   Nu se cuvine ca cei mai slabi din fire sa desnadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca neputand sa fie realizata.Daca intrebuintam orice sarguinta si iscusinta sa scapam de moartea trupeasca,cu atat mai vartos suntem datori sa ne straduim si sa staruim ca sa scapam de moartea sufleteasca,pentru ca cel ce voieste sa se mantuiasca nici o piedica nu are,in afara de lipsa de grija si lene pentru aceasta..(Sfantul Antonie cel Mare)


<<Infranarea,suportarea raului(pricinuit impotriva noastra),neprihanirea,staruinta,rabdarea si cele asemenea acestora ne ajuta sa ne impotrivim si sa luptam impotriva celor rele.
  Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa,ci numai ca faptul nu este usor.De viata virtuoasa se impartasesc toti oamenii cuviosi precum si cei cu minte iubitoare de Dumnezeu.Caci mintea cea de rand este lumeasca si schimbacioasa,rasarind si ganduri bune si rele,ba si firea si-o schimba,aplecandu-se spre cele trupesti.Mintea cea iubitoare de Dumnezeu insa,pedepseste pacatul ce se naste in oameni cu voia lor,in urma trandaviei>>.(Sfantul Antonie cel Mare)