Photobucket

duminică, 31 iulie 2011

Inceputul postului Adormirii Maicii Domnului



Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!…
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!…
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!…
Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!


Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui ii voi spune durerile mele, ca s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea s-a apropiat de iad, si ca lona ma rog: "Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma"

sâmbătă, 30 iulie 2011

Despre învăţăturile proaste ale unor preoţi şi despre cele 24 de vămi







Întrebare: Părinte Petru, cât de corect este obiceiul unor preoţi de a da la Spovedanie canonul de a aprinde 24 de lumânări pentru cele 24 de vămi şi ce sunt „vămile văzduhului”.
Răspuns: Întrebarea e foarte bună, numai că răspunsul meu s-ar putea să-i deranjeze pe mulţi preoţi care fie nu ştiu, fie prostesc lumea, încercând să aducă venituri bisericii sau lor înşişi prin vinderea de lumânări, Biblii la 3-4 preţuri, aprinderea de policandre sau alte chestiuni de genul acesta. Cu multă durere în suflet, sunt nevoit să vă spun să fugiţi de asemenea preoţi sau, cel puţin, să nu vă mai spovediţi la ei. Şi asta nu pentru că n-ar avea harul preoţiei (care e altceva decât harul mântuitor al fiecărui creştin), ci pentru vă pot călăuzi greşit, chiar dacă slujbele săvârşite de ei sunt valabile din punct de vedere sacramental. Niciodată nu trebuie să credem în efecte mecanice ale unor rituri bisericeşti, ci trebuie să căutăm pocăinţa profundă şi schimbarea vieţii noastre conform poruncilor lui Dumnezeu (pe care le găsim în primul rând în Sfânta Scriptură). Este o prostie să spui sau să crezi că dacă aprinzi un anumit număr de lumânări în anumite momente ale slujbei sau ale zilei, totul se va rezolva de la sine. Este absurd şi păgâneşte să credem că dacă dăm de pomană 24 de cănițe, 24 de colăcei sau 24 de alte lucruri, ne-am cumpărat sau ne-am asigurat în vreun fel mântuirea. E şi mai grav când credem că astfel de obiceiuri i-ar ajuta pe cei adormiţi, chiar dacă ei au dus un mod de viaţă necreştinesc, departe de Biserică.
Iar acum despre vămi:

De ce numai Ortodoxia ?


„Ortodoxia ne-a închegat ca neam, fiindcă ea a fost înainte de a fi neamul… Ea ne-a zidit ţara, prin jertfele fiilor ei, fiindcă ea a fost înainte de a fi Ţara în rotundele ei hotare de astăzi pe care nimeni şi nimic nu le va clădi din temelie.” (Episcop Nicolae Colan)
De ce vremurile pe care le trăim, cu toate descoperirile şi cuceririle la care a ajuns omenirea nu redau sufletelor pacea, liniştea, siguranţa, fericirea? Necătând la toate realizările,  tot mai des vezi în zilele noastre suflete abătute, feţe crispate de durere, paşi ce alunecă în nesiguranţă. De ce oare? … Pentru că goana nebună după o viaţă mai luxoasă a îndepărtat pe om de la sânul Bisericii creştine, unde de fapt se află adevărata pace şi linişte sufletească. S-a ajuns chiar la o adevărată  defăimare a Ortodoxiei.

Ce trebuie sa cerem prin rugaciune?


Cand Iisus spune: “Tot ce veti cere in numele Meu, Tatalui, veti primi”, El se refera in primul rand la lucrurile spirituale, la viata sufletului pentru care de fapt a venit in mijlocul oamenilor. Si tot El spune cu alt prilej: “Cautati Imparatia lui Dumnezeu”. Deci aceasta trebuie sa cerem in rugaciunea noastra.

vineri, 29 iulie 2011

CE-I CREDINŢĂ, CE-I NECREDINŢĂ?


Matei 9, 27-35
Din textul acesta evanghelic se desprind, cred, patru idei principale:
1. Punerea la probă a credinţei;
2. Însăşi problema credinţei; ce-i credinţa, ce-i necredinţa?;
3. Porunca   ne-vestirii    minunilor,    singura    poruncă dumnezeiască pe care suntem încuviinţaţi (de nu şi obligaţi) să nu o luăm în seamă, să o călcăm;
4. Problema răutăţii absolute, a răutăţii îndârjite, împietrite, ferecate în sine.

Cuvânt la Duminica a VII-a după Pogorârea Sfântului Duh



 „Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la grăire” (Iacov 1, 19)
Dreapta şi reaua întrebuinţare a limbii
„Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată aşa de lesne a ne amăgi şi a ne pierde, ca printr-o limbă neînfrânată şi printr-o gură nepăzită. Prin ele săvârşim greşeli nenumărate şi fărădelegi grele, iar cât de uşor poate cineva păcătui cu limba ne arată înţeleptul Sirah prin cuvintele: „Mulţi sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulţi au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19).
Cât de grea însă este această cădere, arată acelaşi înţelept, în alt loc, prin cuvintele: „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voieşte să zică prin aceasta că este mai bine a cădea jos de pe un loc înalt şi a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare.
Sirah, însă, nu numai că vorbeşte despre cădere, dar ne şi îndeamnă cu toată osârdia de a nu cădea, şi de aceea zice: „Fă gurii tale uşă şi încuietoare” (Sirah 28, 28), nu ca şi cum noi, literar, ar trebui să punem lacăt la gură, ci pentru a opri cu toată îngrijirea gura noastră de la vorbe deşarte.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Parohia Villarrobledo...

Cu bucurie va anunt ca incepind de saptamana ce vine,cu aprobarea parintelui paroh al parohiei Villarrobledo,preotul Cucu Dan Constantin,vom publica pe paginile blogului orarul saptamanal al serviciilor religioase.Parohia Villarrobledo are hramul Sf.Proroc Daniel,cine a fost el aflati din articolul ce urmeaza:


In 17 decembrie ii pomenim pe Sf. Proroc Daniel si Sfintii trei tineri proroci: Anania, Azaria si MisailProrocul Daniel, evreu din neamul lui David, s-a nascut langa Ierusalim, cu aproximativ 500 de ani inainte de Hristos. La 14 ani a fost luat in robie, din porunca lui Nabucodonosor, si a fost tinut ostatic in Babilon, impreuna cu Cei trei Tineri - Anania, Azaria si Misail. Cand Ierusalimul a fost inconjurat si robit, au fost luati si ei robi, impreuna cu Proorocul Daniel si alti deportati evrei. Daniel a studiat in Babilon stiintele cunoscute in vremea aceea, fiind foarte apreciat pentru cunostintele sale

vineri, 22 iulie 2011

Cum trebuie sa postim



Cum trebuie sa postim
Cum trebuie sa postim
Ce este postul?
Asupra originii postului parerile sunt impartite. Cei mai multi il leaga de cultul mortilor din vechime. Astfel, dupa unii, postul isi are originea in sacrificiile de animale, care erau aduse pentru cei morti si de care cei vii nu trebuiau sa se atinga. Altii cred ca durerea pri­cinuita de moartea fiintelor dragi a avut ca urmare fireasca neglijarea mancarii si bauturii, ceea ce cu timpul a devenit un semn conventional de doliu, facand astfel parte din riturile legate de cultul mortilor. Unii cred ca originea postului trebuie cautata intr-o simpla practica de sobrie­tate si de temperanta, recomandata si uneori experimentata de marii intelepti, filosofi sau intemeietori de religii. De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios, mai ales pentru faptul ca, in anumite cazuri, postul a prilejuit viziuni religioase. Uneori el este practicat ca un exercitiu de penitenta, alteori ca un mijloc de pregatire pentru savarsirea unor acte religioase sau unor fapte importante din viata, alteori ca un rit de doliu (forma de exprimare a durerii sau a tristetii) sau de purificare (curatire).

Incepe postul Adormirii Maici Domnului...


214068_orthodox_monk_in_romania.jpg
Transcriere preluata de la sora noastra, Iuliana (Koinonia):
“După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.
Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.
Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.
Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.
Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.
Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.

PREDICA LA DUMINICA A VI-A DUPA RUSALII


Despre slabanogirea sufleteasca
... Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale! (Matei, IX, 2)
       Frati crestini,

       Nemarginita bunatate a lui Dumnezeu o putem cunoaste si din minunea de care ne vorbeste Sf. Evanghelie de astazi. Un nenorocit zacea de mult timp pe un pat, lipsit de toate bucuriile vietii. Uda in fiecare zi patul cu lacrimile sale si era strain de fericirea pe care o gustau cei din jurul carora traia. Locul sau se parea ca este printre cei ce se coboara in mormant. Singurul lucru ce-i ramasese era o credinta fara margini. El cere sa fie dus cu patul sau inaintea dumnezeiescului om - Iisus Hristos.
       Paralizia acestui om era urmarea unei purtari rele in viata. Cunostinta era incarcata de multe greseli, dar credinta bolnavului, lacrimile si umilinta sa au miscat inima bunului Invatator. El se pleca asupra bolnavului si-i zise: "Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!" In acest moment toate greselile lui i s-au sters iar sufletul s-a facut curat. 

miercuri, 20 iulie 2011

Rugaciune...


Doamne,Dumnezeul nostru,Cel bogat intru mila si necuprins intru indurare,Care singur esti din fire fara pacat,si fara de pacat Te-ai facut om pentru noi,asculta in ceasul de acum,aceasta rugaciune a mea.Sarac si lipsit sunt de fapte bune si inima mea s-a tulburat,intru mine,iar Tu,Doamne,Preainalte Imparate al cerului si al pamantului,stii ca toate tineretile mele le-am cheltuit in pacate si umbland dupa poftele trupului meu,m-am facut bucurie demonilor si am urmat intru totul diavolului,tavalindu-ma totdeauna in nororiul poftelor.Stii ca intunecandu-mi-se gandul,din copilarie si pana acum, niciodata

duminică, 17 iulie 2011

Viaţa şi minunile Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie)



Vrînd să începem viaţa Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi rîvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marelui plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece pînă acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvîntare, mergător înainte la a doua venire a lui Hristos, vom punem înainte faptele care le-a făcut el, pentru cea mai luminoasă arătare a rîvnei lui, cu care s-a nevoit către Domnul Dumnezeu.
De la început, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmulţiseră în douăsprezece seminţii, după numărul celor doisprezece fii ai lui Israil, au fost nedespărţite între dînsele, cu o unire şi o sfătuire îndreptîndu-se, cu un povăţuitor care s-a început de la Moise, de la Isus al lui Navi şi de la ceilalţi judecători ai lui Israil, pînă la împăratul David şi Solomon. După Solomon a luat împărăţia fiul său, Roboam, şi, ca un tînăr, nebăgînd în seamă sfatul cel bun al bătrînilor celor înţelepţi, ci ascultînd sfatul cel răzvrătit al tinerilor celor de o seamă cu dînsul, a început a asupri poporul lui Israil, îngreunîndu-l cu diferite dăjdii şi pedepsindu-l cu bătăi şi risipiri. Atunci cele zece seminţii ale lui Israil, desfăcîndu-se de dînsul şi-au ales alt împărat cu numele Ieroboam. El a fost mai înainte rob al lui Solomon, pe care împăratul vrînd să-l bată pentru oarecare pricină, acesta a fugit în Egipt, unde a stat pînă la moartea lui Solomon.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Cum să dobândim pacea inimii – de mare folos pentru zilele in care traim


Sfantul Petru Damaschin spune asa: Precum la casa noastra cea simtita, cand vrem sa o zidim, avem trebuinta de aceste lucruri, mai intai de pamant tare, al doilea de temelie, al treilea de pietre, al patrulea de tina sau de aliajul care leaga pietrele, al cincilea de pereti, al saselea de acoperamant, al saptelea de mesteri, adica de zidari, si al optulea, dupa ce am terminat casa, de un paznic, ca sa asiguram casa noastra cea simtita, la fel si cand vrem sa zidim casa cea de gand a sufletului nostru, avem trebuinta tot de atatea lucruri si in loc de pamant tare avem nevoie de rabdare desavarsita, in loc de temelie, de credinta tare si nefatarnica si dreapta in Sfanta si Preasfanta si de viata facatoare Treime, in loc de pietre, de felurimea faptelor bune si a virtutilor, in loc de tina sau de aliajul care leaga pietrele, de smerita cugetare, caci precum tina si aliajul leaga pietrele asa smerenia leaga intru una toate faptele cele bune.

O prea frumoasa pustie...

De ce ne invrednicim participand la Sfanta Liturghie?...

vineri, 15 iulie 2011

Predica la duminica a 5 dupa Rusalii

DEMONISM SI SECULARITATE [la Duminica 5 dupa Rusalii]
Fie că a fost vorba de ţinutul Gadarenilor ori al Gherghesenilor, de unul ori doi demonizaţi, textul evanghelic al zilei (apare în trei variante la Matei 8, 28-34; Marcu 5, l-l9; Luca 8, 26-39) evocă, socotesc, cinci idei fundamentale.

sâmbătă, 9 iulie 2011

MULTUMIRI..

...tuturor celor care au vizitat si au votat acest blog in Top66 deoarece cu ajutorul dumneavoastra acest blog a urcat pe locul 4 in top la categoria religie/spiritualitate.

vineri, 8 iulie 2011

Duminica a 4-a dupa Rusalii




- Vindecarea slugii sutaşului -


Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

duminică, 3 iulie 2011

Grija omului şi grija preotului


De multe se îngrijeşte omul, mai ales în zilele noastre. Acum însă, spre deosebire de timpul în care s-a scris pasajul rostit în această duminică, omul chiar crede că-şi poate mări statura, poate deveni mai frumos şi că toate sau, ca să nu fim prea duri, aproape toate se reduc la bani. Lumea bazată pe circuitul banilor, care nu au chip şi "miros" este în consonanţă perfectă cu ceea ce îşi doreşte duşmanul şi stăpânitorul ei.
Omul nostru tinde spre altceva decât spre aproapele său - cel pe care îl are în faţă. El preferă un personaj ideal, un caracter "nobil, punctual, bine crescut şi jovial", dar cu desăvârşire inexistent. Actorii vieţii, care reuşesc să interpreteze simultan rolurile pe care am îndrăznit să le pun între ghilimele, au succes în carieră şi printre semeni, indiferent de domeniul în care ar activa: financiar, industrial, spiritual-educaţional etc. Dar de ce spun actorul?! Oare nu sunt oamenii din jurul nostru, cei de care ne place şi cei care s-au realizat, oameni ai viitorului, pionierii societăţii?!
Da, odată cu trecerea veacurilor şi cu nevoia Bisericii de a primi, accepta şi educa, sisific, mulţimile împinse spre ritul bisericesc de valul tradiţiilor, am ajuns să nu distingem creştinii de necreştini. Dacă odinioară, în timpul Părinţilor Apostolici, creştinii se deosebeau de păgâni prin faptul că nu se urau între ei, nu îşi omorau pruncii în pântece, nu se dedau beţiilor şi altor patimi, de la un anumit timp, şi din păcate nu de curând, creştinii nu se mai deosebesc de păgâni, fiindcă au devenit, la rândul lor, păgâni, cel puţin în ceea ce priveşte acţiunile amintite mai sus. Astăzi, grija omului nu mai constă în procurarea mâncării sau a băuturii, ci în ceea ce se considera absurd în Evanghelia după Matei, fiind lăsat la urmă, ca un lucru de la sine înţeles.

sâmbătă, 2 iulie 2011

SFANTUL VOIEVOD STEFAN CEL MARE CUVANT DE PREAMARIRE


 


"Minunat este Dumnezeu intru sfintii lui, Dumnezeul lui Israel; Insusi va da putere si intarire poporului Sau" (Psalmul LXVII, 36).
IUBITE CITITORULE,
Sfantului STEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam musatin, pentru taria credintei sale in Hristos, pentru multimea faptelor sale crestinesti, pentru maretia actelor sale de vitejie, de aparator al Bisericii stramosesti si al hotarelor patriei, poporul roman de pretutindeni i-a inaltat in adancul constiintei sale un altar de preamarire cuvenita, un monument mai trainic decat orice granit 1. Prin acest monument nepieritor, inchegata din virtutile stralucitului voievod, acesta este ridicat in cinstire si preaslavire, este privit asemenea sfintilor si asezat in randurile binecredinciosilor aparatori ai Bisericii si ocrotitori ai dreptei credinte. Peste ani si veacuri el a fost si este in constiinta poporului asemeni Sfantului Imparat Constantin cel Mare, asemeni lui Justinian cel Mare.

Predica la Duminica a treia dupa Rusalii - Despre grijile vietii



Predica la Duminica a treia dupa Rusalii - Despre grijile vietii
Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase si mai pline de substanta, face parte din Predica de pe munte a Mantuitorului. Atunci si-a prezentat programul de reforme doctrinare si de viata, si a delimitat invatatura si traditia Vechiului Testament, de invataturile noi, revelate de Dansul, in fata unei multimi uimite care se afla in continua "mirare", "caci El ii invata ca unul ce avea putere, iar nu ca fariseii si carturarii". E o Evanghelie-poem, opera a unui autor divin!

Dar textul destul de lung, si care ne-ar putea provoca la exegeze mai profunde, si din mai multe unghiuri de vedere, are, ca toate poemele, pasaje care pot usor da nastere la controverse, putand fi interpretate in diferite feluri. Asupra lor as vrea sa va spun caleva cuvinte, foarte pe scurt, incercand sa ne lamurim impreuna care si cum trebuie sa fie dreapta lor interpretare ortodoxa.