Photobucket

joi, 2 iunie 2011

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Înălţarea Domnului, numită în popor şi Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe şi se sărbătoreşte întotdeauna în joia din săptămâna a şasea după Paşti, adică la patruzeci de zile după Înviere. Anul acesta Praznicul are ca dată de sărbătorire ziua de 2 iunie 2011. Sărbătoarea rememorează momentul în care, în prezenţa Apostolilor Săi, Mântuitorul Hristos S-a înălţat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. Acest eveniment este relatat de Sfintele Evanghelii. Sfântul Evanghelist Marcu spune, pe scurt, că ‘Domnul, după ce a vorbit cu ei (cu ucenicii) S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu’ (16, 19). Evanghelistul Luca relatează momentul Înălţării spunând că au mers până spre Betania, unde, Hristos ridicându-şi mâinile i-a binecuvântat şi când îi binecuvânta S-a depărtat de la ei şi S-a înălţat la cer (24, 49-52).
<--more-->
Aflându-se pe Muntele Măslinilor, înainte de Înălţare, Mântuitorul le-a vorbit despre propovăduirea Evangheliei Lui până la marginea lumii şi despre Împărăţia Cerurilor. Apoi, în prezenţa îngerilor şi a Maicii Domnului, un nor L-a ridicat din mijlocul lor şi S-a înălţat cu trupul la cer, şezând de-a dreapta Tatălui. Îngerii, în chip de bărbaţi, au vestit Apostolilor a doua venire a Mântuitorului în Slava Sa. Sărbătoarea Înălţării Domnului este unul dintre cele mai vechi praznice creştine, atestat încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, în opera Despre Sărbătoarea Paştilor. În perioada 380-385 pelerina apuseană Egeria aminteşte de festivităţile din ziua a 40-a după Paşti.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat o predică (sec. IV) la această sărbătoare pe care o numeşte cinstită şi mare. În secolul al V-lea sărbătoarea este amintită şi de Fericitul Augustin, apoi, în sec. VI, Sfântul Roman Melodul compune Condacul şi Icosul sărbătorii, iar imnografii din secolele următoare – Sf. Ioan Damaschin, Sf. Iosif Imnograful – compun canoanele din Slujba Înălţării. Sărbătoarea a primit o solemnitate aparte în timpul Sfintei Împărătese Elena care a ridicat o biserică pe Muntele Măslinilor în care sărbătoarea Înălţării se prăznuia cu mare fast.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, drept sărbătoare naţională a poporului român. În această zi, sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.
Ziua Eroilor a fost aleasă spre a fi prăznuită în ziua Înălţării Domnului, deoarece coincide cu momentul preaslăvirii Mântuitorului, a explicat pentru Radio Trinitas, părintele profesor Constantin Coman de la Facultatea de Teologie ortodoxă din Bucureşti:
“Praznicul acesta a fost ales pentru a fi consacrat cinstirii eroilor tocmai pentru că este momentul preaslăvirii Fiului, momentul încununării Fiului. Şi pentru că eroii sunt martiri au un acces direct la preaslăvire, la slăvire şi la încununare. Simţul acesta al poporului binecredincios ortodox de a se bucura, de a intui faptul urcării la cer a unuia dintre noi cred că a fost determinant şi pentru această aşezare a cinstirii eroilor, pentru că ni i-am dori ca în temeiul jertfei lor să parcurgă acest drum foarte repede
SURSA:www.Basilica.ro

<--more-->

Niciun comentariu: