"Ia aminte la tine însuti si la învătătura..."

(1 Timotei 4,16)

... despre pericolul doctrinelor false

Învătătura lui Isus este adevărul lui Dumnezeu. Cine este reprezentant al unei învătături false, nu-L cinsteste pe Dumnezeu. Învătăturile false au "efect de aluat în plămădeală" si-i conduc pe oameni în eroare

În persoana lui Isus Christos este definit crestinismul, credinta crestină si nădejdea crestinilor. Oricine învată alte lucruri decât ce a învătat Isus nu ia in seamă autoritatea sa, adică autoritatea lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere aroganta învătătorilor falsi devine evidentă si este de înteles de ce Noul Testament foloseste cuvinte asa de dure împotriva lor.

Astăzi multi teologi sunt de părere că multe aprecieri ale lui Isus au caracter de legendă si că mare parte din cuvintele care au fost transmise ca fiind cuvintele lui au luat nastere din imaginatia evlavioasă a adeptilor săi. Asa ei au un motiv "bun"  pentru a nu lua în serios Noul Testament, de a nu asculta de cuvintele Duhului Sfânt si în acest fel îsi construiesc propria religie.

<--more-->

În ciuda faptului că asa-zisii teologi liberali resping într-un mod evident epistolele pastorale (1-2 Timotei si Tit), ca nefiind autentice, totusi adevărul cuvintelor lui Pavel împotriva învătătorilor falsi chiar din acele epistole se dovedeste cu sigurantă a fi valid în cazul lor, de asemenea si ceea ce spune în Galateni 1:8-9 :

Dar chiar dacă noi însine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun si acum: dacă vă propovăduieste cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care ati primit-o, să fie anatema!

Multi oameni nu consideră învătătura ca fiind ceva important. Adesea aceasta se întâmplă pentru că nu vor să se judece nici pe ei însisi , nici pe ceilalti si astfel apare argumentul că trebuie să ne tolerăm gândirea unii celorlalti si că nu putem să recunoastem pe deplin adevărul. Dar Isus spune în Evanghelia lui Ioan:

Dacă rămâneti în cuvântul Meu, sunteti într-adevăr ucenicii Mei; veti cunoaste adevărul, si adevărul vă va face slobozi." (Ioan 8:31-32)

Prin următoarele gânduri sperăm că se va întelege cât de importantă este învătătura corectă.

ÎNVĂTĂTURA LUI ISUS ESTE ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU

"Învătătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învătătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. " (Ioan 7:16-17)

În aceste cuvinte Isus accentuează că Dumnezeu însusi este originea învătăturii sale. Deci ceea ce spune El , este ceea ce spune Dumnezeu . Prin cuvintele lui Isus putem să aflăm ce vrea Dumnezeu si cine este El. Însă cea mai importantă conditie esteconsimtământul de a face voia lui Dumnezeu.

CINE ARE ÎNVĂTĂTURI GRESITE NU I SE ÎNCHINĂ LUI DUMNEZEU

Isus i-a avertizat pe ucenici să se ferească de aluatul fariseilor si al saducheilor. (Matei 16:6.12) El mai spune, că...

... Degeaba Mă cinstesc ei, învătând ca învătături niste porunci omenesti. (Matei 15:9)

Nu numai că o consideră o închinare inutilă, dar El chiar îi numeste fătarnici si spune :

Fătarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis: "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si mă cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine." (Matei 15:7-8)

Orice învătătură care nu are fundament biblic este o învătătură omenească, gândită si creată de oameni care urmăresc alte scopuri decât a-L servi pe Dumnezeu. Deci învătăturile false sunt rezultatul neascultării si nu pot conduce la relatie cu Dumnezeu sau cu sigurantă o vor distruge.

ÎNVĂTĂTURA SI VIATA SUNT STRÂNS LEGATE

Putem să vedem aceasta din diferite exemple:

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toti sfintii îngeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărti pe unii de altii cum desparte păstorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniti binecuvântatii Tatălui Meu de mosteniti Împărătia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de băut; am fost străin, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati îmbrăcat; am fost bolnav, si ati venit să Mă vedeti; am fost în temnită, si ati venit pe la Mine." Atunci cei neprihăniti Îi vor răspunde: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând, si Ti-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temnită, si am venit pe la Tine?" Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati făcut." Apoi va zice celor de la stânga Lui: "Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care a fost pregătit diavolului si îngerilor lui! Căci am fost flămând, si nu Mi-ati dat să mănânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat să beau; am fost străin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbrăcat; am fost bolnav si în temnită, si n-ati venit pe la Mine." Atunci Îi vor răspunde si ei: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ti sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temnită, si nu Ti-am slujit?" Si El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ati făcut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati făcut." Si acestia vor merge în pedeapsa vesnică, iar cei neprihăniti vor merge în viata vesnică. (Matei 25:31-46)

Dacă de exemplu cineva întelege parabola de mai sus ca referindu-se la crestini, ceea ce nu este neobisnuit în ziua de astăzi, ideea lui de a fi crestin se va limita mai mult sau mai putin la activităti sociale. Dar această parabolă vorbeste de fapt despre oameni care nu L-au cunoscut pe Isus, care sunt surprinsi că binele pe care l-au făcut a fost pentru Isus. Aici Isus răspunde partial la întrebarea referitoare la ceea ce va fi în eternitate cu aceia care nu ajung să Îl cunoască aici pe pământ. Cuvântul grecesc ethnoi (natiuni) din versetul 32 contribuie de asemenea la această interpretare. Evreii făceau diferentă atunci când vorbeau despre ei însisi, despre natiunea lor (greacă: laos) si despre natiuni (greacă: ethnoi), adică cei care nu sunt iudei. Aceasta se poate vedea si din Fapte 26,17.

Ca si crestini noi suntem trimisi împuterniciti ai lui Christos, făcându-L cunoscut pe Dumnezeu în mod activ prin propovăduirea învătăturii lui Isus si trăind o viată sfântă. (2 Corinteni 5:20)

Parabola despre grâul si neghina este un alt exemplu interesant:

Isus le-a pus înainte o altă pildă, si le-a zis: "Împărătia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sământă bună în tarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmasul lui, a semănat neghină între grâu, si a plecat. Când au răsărit firele de grâu si au făcut rod, a iesit la iveală si neghina. Robii stăpânului casei au venit, si i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sământă bună în tarina ta? De unde are, deci, neghină?" El le-a răspuns: "Un vrăjmas a făcut lucrul acesta." Si robii i-au zis: "Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?" "Nu" le-a zis el "ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeti si grâul împreună cu ea. Lăsati-le să crească amândouă împreună până la seceris; si, la vremea secerisului, voi spune secerătorilor: "Smulgeti întâi neghina, si legati-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeti-l în grânarul meu." (Matei 13:24-30)

Astăzi multi oameni leagă această parabolă de biserică. Ei vor sa o folosească drept argument că în biserică pot fi împreună credinciosi si necredinciosi si că numai la sfârsitul veacului va fi clar cine îi apartine cu adevărat lui Dumnezeu. De aceea ei spun că nu este necesar să păstrăm distantă fată de necredinciosi si nici măcar să îi evaluăm pe oameni pentru că la sfârsit Dumnezeu va decide. Dacă vei citi mai departe vei vedea că nu despre asa ceva a vorbit Isus.

El explică: tarina este lumea si în lume trăiesc oameni buni si răi, desi Dumnezeu i-a creat pe toti pentru un scop bun. Dar Dumnezeunu vrea ca să îi extermine pe toti aceia care nu Îl ascultă de pe pământ. El acordă fiecăruia vointă liberă de a alege să îsi trăiască viata asa cum decide. Mai mult decât atât vedem din alte pasaje din Noul Testament că noi ca si crestini nu putem avea comuniune spirituală cu necredinciosii:

Nu vă înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Căci ce legătură este între neprihănire si fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce întelegere poate fi între Christos si Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu." De aceea: "Iesiti din mijlocul lor, si despărtiti-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeti de ce este necurat, si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." (2 Corinteni 6:14-18)

DOCTRINELE FALSE AU UN "EFECT DE ALUAT"

De aceea Scriptura ne avertizează:

...să vă feriti de cei ce fac dezbinări si tulburare împotriva învătăturii pe care ati primit-o. Depărtati-vă de ei. (Romani 16:17)

În epistola sa către Tit Pavel spune:

După întâia si a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci stim că un astfel de om este un stricat si păcătuieste, de la sine fiind osândit. (Tit 3:10-11)

DOCTRINELE FALSE DUC PE CALEA PIERZĂRII

Adevărul va fi adaptat unor concepte care par mai evlavioase, atractive sau confortabile pentru oameni, concepte care le dau "sigurantă" sau le îngăduie să facă compromisuri.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învătătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, si îsi vor da învătători după poftele lor. Îsi vor întoarce urechea de la adevăr, si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3-4 )

Doctrinele false se răspândesc repede. Este mai usor a merge pe drumul lat, dar acesta duce la pieire. În Noul Testament învătătorii falsi sunt respinsi:

Oricine o ia înainte, si nu rămâne în învătătura lui Christos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învătătura aceasta, are pe Tatăl si pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, si nu vă aduce învătătura aceasta, să nu-l primiti în casă, si să nu-i ziceti: "Bun venit!" Căci cine-i zice: "Bun venit!" se face părtas faptelor lui rele. (2 Ioan 9-11)

În timpul Noului Testament a-i spune "Bun venit!", a întâmpina pe cineva era legat de primirea acestei persoane în casă si de avea părtăsie mâncând si vorbind împreună. Aceasta e ceea ce vrea să spună Ioan: cu un învătător fals nu putem să mentinem legături de părtăsie ci trebuie să arătăm clar lucrurile pe care le învată gresit, căci ce au în comun adevărul si adevărul deformat?

Deci fiecare crestin va fi dornic să cunoască învătătura corectă care este expresia dragostei de adevăr si baza pentru a merge mai departe pe calea cea strâmtă. De aceea Pavel îi mustră pe crestini:

... să nu mai fim copii, plutind încoace si încolo, purtati de orice vânt de învătătură, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor în mijloacele de amăgire... (Efeseni 4:14)

Dacă cineva nu este în mod constient condus de cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie surprins dacă va ajunge pe o cale gresită. Lipsa gândirii deschide deja o portită pentru învătătorii falsi.

"FII CU LUARE AMINTE ASUPRA TA ÎNSUTI SI ASUPRA ÎNVĂTĂTURII PE CARE O DAI ALTORA: STĂRUIESTE ÎN ACESTE LUCRURI, CĂCI DACĂ VEI FACE ASA, TE VEI MÂNTUI PE TINE ÎNSUTI SI PE CEI CE TE ASCULTĂ ."

(1 Timotei 4:16)

Sursa:Crestini.info

<--more-->