“In afara Bisericii nu exista mantuire” spunea Sfantul Ciprian al Cartaginei. Cei care merg la biserica cu regularitate stiu ca Sfanta Liturghie este Jertfa nesangeroasa care permanentizeaza si actualizeaza efectele sfintitoare ale Jertfei de pe Golgota. In cadrul Sfintei Liturghii, crestinii primesc Taina Impartasirii cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos, ceea ce face sa fie considerata miezul vietii crestine, si ne arata ca nu ne putem mantui decat in relatie cu Hristos prin Biserica.
In urma unor statistici alcatuite de profesori de religie din scolile laice s-a constatat faptul ca unul din cinci tineri participa la Sfanta Liturghie duminicala. Pentru unii tineri sintagma “a merge la biserica” este inteleasa ca trecere in fuga pe la biserica si e sinonima cu a aprinde lumanari, a da acatist sau liturghie, a spune o rugaciune in Casa Domnului, iar nu participarea efectiva la Sfanta Liturghie. Multi dintre tineri, si nu numai, spun ca se plictisesc la Biserica. Plictiseala vine si din neintelegerea slujbei, a limbajului liturgic. Cand nu intelegi ce se intampla e greu sa gasesti motivatia de a participa la slujba. De aceea, cand exista intelegere, cunoastere si dragoste pentru Dumnezeu, participarea nu mai este un efort supraomenesc, ci o bucurie a descoperirii prezentei tainice a lui Dumnezeu.
Cele mai dese motive invocate de tineri cand refuza chemarea lui Hristos la Sfanta Liturghie sunt acelea ca, in weekend, e prilej de somn pana mai spre pranz, e mai mult timp liber de care ar dori sa profite. Altii, invocand acelasi motiv, recunosc ca este vorba de comoditate sau, mai bine spus, de lene.
Uneori, ma gandesc la tinerii care stau ore in sir rezemati de garduri, dupa blocuri, in frig sau ploaie, alaturi de persoana iubita. Oare ce ii tine acolo? Ce alunga oboseala? Iubirea!Apoi, gandindu-ma cu amaraciune, realizez ca multi dintre noi am renuntat la iubirea fata de Dumnezeu si continuam sa renuntam la participarea afectiva, spirituala din cadrul Sfintei Liturghii. Toate aceste greseli le facem doar din pricina faptului ca acea iubire fata de Dumnezeu si de aproapele nostru a capatat in mintile noastre o alta notiune, nicidecum iubirea pe care noi, oamenii, o primim zilnic de la Dumnezeu.
Cat de mult pierdem si cat de putin oferim Domnului, intr-un singur an, ne dam seama dintr-un simplu calcul: daca am frecventa biserica in toate cele 52 de duminici, 9 praznice imparatesti si 12 sarbatori ale Sfintilor Ingeri si ale Sfintilor, in total 73 de zile de praznuire si am sta la Sfanta Liturghie de fiecare data cate 1,5 ore, acest timp face mai putin de 5 zile, din cele 365 de zile ale anului. Asadar, intr-un an, 360 de zile oferim trupului si abia 5 zile sufletului!
Este o adevarata tema de meditatie. Ar trebui sa incercam sa calculam cat timp stam in fata calculatorului sau la televizor si apoi sa raspundem sincer pe ce loc se afla Dumnezeu in viata noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu