Photobucket

miercuri, 29 iunie 2011

Sinaxar 29 Iunie






În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.
Petru si PavelLa aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.

vineri, 24 iunie 2011

Viata duhovniceasca a preotului



Viata Duhovniceasca a Preotului dupa Tratatul "Despre Preotie” al Sfantului Ioan Gura de Aur
Cu ajutorul lui Dumnezeu ne bucuram in aceste vremuri sufletele de pacea ce izvoraste din inaltatoarea si duhovniceasca prasnuire a Dascalului Teologiei Universale – Sfantul Ioan Gura de Aur, de la a carui nastere in ceruri, unde slujeste Arhiereului Celui Vesnic, s-au implinit 1600 de ani.

Cu alte cuvinte, s-au implinit saisprezece veacuri cu folos pentru Biserica Ortodoxa, de la trecerea in vietuirea eterna cu Dumnezeu a Sfantului Ioan Hrisostom, care a lasat mostenire o opera teologica impresionanta si mult folositoare, ce cuprinde talcuiri la textele evanghelice si apostolice, indeosebi epistolele pauline, interpretand diversele teme care se afla in aceste “De Dumnezeu inspirate carti”, la care se adauga alte multe cuvantari, scrisori, omilii, cateheze si tratate, intr-un cuvant: o activitate teologica foarte vasta, bogata si profunda sau mai bine zis, determinanta!…. 

Care este rolul Bisericii si al preotului in viata noastra?



Inainte sa intram in Biserica, in casa lui Dumnezeu, ne facem semnul Crucii si lasam afara toate gandurile privind viata din afara. Ne concentram asupra Bisericii si asupra slujbei si ascultam vorbele preotului, cautand invatatura lui Iisus. Insa cum raspunde Biserica la nevoile noastre, si cum ar trebui sa fie comunicarea dintre duhovnici si enoriasi?
Nu odata mi-a fost dat sa particip la o slujba in Biserica la care sunt prezenti numai batrani si la care preotul ingana plictisit cateva vorbe, parand ca vrea sa scape cat mai repede de treaba. La sfarsit, dupa ce isi ia tainul din toate cate au adus enoriasii, cum este traditia, ii someaza sa dea bani pentru intretinerea Bisericii, pentru ca peretii se crapa si icoanele s-au sters de la atatea saruturi. Dupa ani de zile insa, peretii tot crapati sunt si icoanele tot sterse, iar preotul cere bani la fiecare slujba.

joi, 23 iunie 2011

Cresterea spirituala – o relatie strânsa cu Isus Hristos




Crestinismul a invatat intotdeauna ca relatia cu Hristos este absolut necesara pentru mantuire. Relatia trebuie sa continue dincolo de inceputul ei. Mantuirea de pacate este primul pas intr-o calatorie lunga alaturi de Domnul. Indiferent cat de importanta este, intr-o relatie de casnicie, ceremonia casatoriei, intimitatea in casnicie devine mult mai profunda decat juramantul sau luna de miere. in viata de crestin cresterea necesita intimitate continua in relatia cu Hristos.

"Ia aminte la tine însuti si la învătătura..."



(1 Timotei 4,16)
... despre pericolul doctrinelor false
Învătătura lui Isus este adevărul lui Dumnezeu.
Cine este reprezentant al unei învătături false, nu-L cinsteste pe Dumnezeu.
Învătăturile false au "efect de aluat în plămădeală" si-i conduc pe oameni în eroare 
În persoana lui Isus Christos este definit crestinismul, credinta crestină si nădejdea crestinilor. Oricine învată alte lucruri decât ce a învătat Isus nu ia in seamă autoritatea sa, adică autoritatea lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere aroganta învătătorilor falsi devine evidentă si este de înteles de ce Noul Testament foloseste cuvinte asa de dure împotriva lor.
Astăzi multi teologi sunt de părere că multe aprecieri ale lui Isus au caracter de legendă si că mare parte din cuvintele care au fost transmise ca fiind cuvintele lui au luat nastere din imaginatia evlavioasă a adeptilor săi. Asa ei au un motiv "bun"  pentru a nu lua în serios Noul Testament, de a nu asculta de cuvintele Duhului Sfânt si în acest fel îsi construiesc propria religie.

Care este adevarul?


...După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunsi în inimă si au zis lui Petru si celorlalti apostoli:
Fratilor, ce să facem?
(Faptele Apostolilor 2:37) 

Evreii au pus această întrebare în anul 30 d.H., după ce l-au auzit pe Petru vorbind despre Isus Christos. Si noi ne-am pus aceeasi întrebare ca oricine, de altfel, care cugetă mai adânc la sensul vietii indiferent dacă este ateu, budist sau catolic.
Am crescut în diverse denominatiuni sau în medii ateiste, dar fiecare dintre noi si-a dat seama că mai multe căi diferite, care se contrazic una pe cealaltă, nu pot conduce la aceeasi destinatie. Sunt atâtea căi dintre care am putea alege, sunt atâtia oameni care ne oferă răspunsuri: protestanti, catolici, martori ai lui Iehova, adventisti, metodisti, penticostali, budisti, musulmani, atei,... Întrebarea este:

Cum sa fim mai buni crestini ?



M-am tot gindit, in perioada Sarbatorilor Pascale, la relatia pe care omul, crestinul, o are cu Divinitatea, cu Dumnezeu. Am stat de vorba cu unii prieteni si le-am ridicat urmatoarea intrebare: cum poti fi un mai bun crestin ? Abia dupa ce am aflat raspunsurile lor, am indraznit si eu sa-mi pun aceasta intrebare...

duminică, 19 iunie 2011

Rabdare-Suferinta




ˇ Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39

Ce este ateismul?



Pentru a clarifica si defini ateismul, o pozitie care a fost demonizata si malformata fiind un curent minoritar, trebuie sa plecam de la conturarea pozitiei teiste. Etimologia cuvantului 'ateism' este fundamentul raspunsului la intrebarea Ce este ateismul?

Cuvantul 'ateism' este compus din doua elemente:

1. 'a' - un prefix privativ, care indica lipsa, absenta.

2. 'teism'

Teismul este intai de toate un 'ism'. Aceasta indica faptul ca e o pozitie care accepta sau imbratiseaza o anumita idee sau credinta. Aceasta credinta care este acceptata in cadrul teismului este elucidata de provenienta etimologica a cuvantului: originea este grecescul theos, semnificand zeu sau Dumnezeu. Teismul se defineste astfel ca afirmarea credintei in existenta lui Dumnezeu.

duminică, 12 iunie 2011

Ce asteapta Dumnezeu de la preot




Ce asteapta Dumnezeu de la preot
M-am intalnit zilele trecute cu un preot tanar care, dupa ce m-a intrebat ce mai fac (asa cum te porti cu batranii, ii mai intrebi de sanatate, de una, de alta), m-a rugat sa-i spun un cuvant (cum se obisnuieste prin Pateric sa fie intrebat cate un Avva).
La noi, insa, asta e un fel de alint, parandu-ti-se ca esti in ton cu cei de demult si iscodind cate o vorba pe care s-o duci mai departe, printre altele culese in palmares, dar fara sa te arda cu adevarat setea de a auzi. A auzi presupune a asculta si a infaptui imediat; asa e ascultarea lui Hristos de Tatal: ascultand, El si implineste, concomitent.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Sf.Ignatie Briancianinov: Despre împotrivirea sufletelor căzute faţă de rugăciune



Spiritele căzute se opun cu violenţă la toate poruncile Evangheliei, dar în mod deosebit rugăciunii, ca şi maică a virtuţilor. Proorocul Zaharia l-a văzut “pe Iosua, marele preot, stînd înaintea îngerului Domnului, şi pe Satana, stînd la dreapta lui ca să-l învinuiască” (Zaharia 3:1). La fel şi astăzi diavolul se ţine mereu aproape de fiecare slujitor al lui Dumnezeu cu intenţia de a-l împrăştia şi de a-i pîngări ofranda duhovnicească, de a nu-i îngădui să aducă jertfă, de a o întrerupe sau a o suprima total, “îngerii căzuţi sunt roşi de invidie faţă de noi, zice Sfîntul Antonie cel Mare, şi nu încetează de a pune în lucrare toată răutatea lor pentru a ne împiedica să le ocupăm vechile lor tronuri din cer”. În mod deosebit “dracul este foarte invidios, spune Sfîntul Nil Sinaitul, faţă de omul ce se roagă, şi recurge la toate vicleniile imaginabile pentru a-l întrerupe”.

vineri, 10 iunie 2011

ROMANIA...tara mea.


Pogorarea Duhului Sfant(Despre Rusalii)




Pogorarea Duhului Sfant - Intemeierea Bisericii

Prefigurarile directe ale Bisericii crestine ca locas, ni le ofera Vechiul Testament, cu locasurile lui pentru adorarea lui Iahve si pregatirea evreilor si prin ei a neamurilor in vederea venirii lui Mesia. Inainte de primirea Cortului Sfant, Dumnezeu ii indica lui Avraam muntele Moria ca loc pe care sa ridice altaruri de jertfa (Fac.12,7). Evreii se inchinau lui Iahve in preajma altarelor de piatra, asezate pe locuri alese (Fac 33,20).

Dupa indicatii amanuntite si dupa modelul aratat in munte, Moise a construit Cortul Sfant, cu care vor calatori prin pustie pentru a ajunge inCanaan.
Pogorarea Sdfantului Duh - Cincizecimea - Rusaliile

Imparatul David a conceput apoi un templu (I Paral.28,2-19) pe care l-a zidit si l-a impodobit fiul sau Solomon in Ierusalim (III Regi,5,6,7).

joi, 2 iunie 2011

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Înălţarea Domnului, numită în popor şi Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe şi se sărbătoreşte întotdeauna în joia din săptămâna a şasea după Paşti, adică la patruzeci de zile după Înviere. Anul acesta Praznicul are ca dată de sărbătorire ziua de 2 iunie 2011. Sărbătoarea rememorează momentul în care, în prezenţa Apostolilor Săi, Mântuitorul Hristos S-a înălţat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. Acest eveniment este relatat de Sfintele Evanghelii. Sfântul Evanghelist Marcu spune, pe scurt, că ‘Domnul, după ce a vorbit cu ei (cu ucenicii) S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu’ (16, 19). Evanghelistul Luca relatează momentul Înălţării spunând că au mers până spre Betania, unde, Hristos ridicându-şi mâinile i-a binecuvântat şi când îi binecuvânta S-a depărtat de la ei şi S-a înălţat la cer (24, 49-52).

De ce sa mergem la biserica?


“In afara Bisericii nu exista mantuire” spunea Sfantul Ciprian al Cartaginei. Cei care merg la biserica cu regularitate stiu ca Sfanta Liturghie este Jertfa nesangeroasa care permanentizeaza si actualizeaza efectele sfintitoare ale Jertfei de pe Golgota. In cadrul Sfintei Liturghii, crestinii primesc Taina Impartasirii cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos, ceea ce face sa fie considerata miezul vietii crestine, si ne arata ca nu ne putem mantui decat in relatie cu Hristos prin Biserica.
In urma unor statistici alcatuite de profesori de religie din scolile laice s-a constatat faptul ca unul din cinci tineri participa la Sfanta Liturghie duminicala. Pentru unii tineri sintagma “a merge la biserica” este inteleasa ca trecere in fuga pe la biserica si e sinonima cu a aprinde lumanari, a da acatist sau liturghie, a spune o rugaciune in Casa Domnului, iar nu participarea efectiva la Sfanta Liturghie. Multi dintre tineri, si nu numai, spun ca se plictisesc la Biserica. Plictiseala vine si din neintelegerea slujbei, a limbajului liturgic. Cand nu intelegi ce se intampla e greu sa gasesti motivatia de a participa la slujba. De aceea, cand exista intelegere, cunoastere si dragoste pentru Dumnezeu, participarea nu mai este un efort supraomenesc, ci o bucurie a descoperirii prezentei tainice a lui Dumnezeu.
Cele mai dese motive invocate de tineri cand refuza chemarea lui Hristos la Sfanta Liturghie sunt acelea ca, in weekend, e prilej de somn pana mai spre pranz, e mai mult timp liber de care ar dori sa profite. Altii, invocand acelasi motiv, recunosc ca este vorba de comoditate sau, mai bine spus, de lene.
Uneori, ma gandesc la tinerii care stau ore in sir rezemati de garduri, dupa blocuri, in frig sau ploaie, alaturi de persoana iubita. Oare ce ii tine acolo? Ce alunga oboseala? Iubirea!Apoi, gandindu-ma cu amaraciune, realizez ca multi dintre noi am renuntat la iubirea fata de Dumnezeu si continuam sa renuntam la participarea afectiva, spirituala din cadrul Sfintei Liturghii. Toate aceste greseli le facem doar din pricina faptului ca acea iubire fata de Dumnezeu si de aproapele nostru a capatat in mintile noastre o alta notiune, nicidecum iubirea pe care noi, oamenii, o primim zilnic de la Dumnezeu.
Cat de mult pierdem si cat de putin oferim Domnului, intr-un singur an, ne dam seama dintr-un simplu calcul: daca am frecventa biserica in toate cele 52 de duminici, 9 praznice imparatesti si 12 sarbatori ale Sfintilor Ingeri si ale Sfintilor, in total 73 de zile de praznuire si am sta la Sfanta Liturghie de fiecare data cate 1,5 ore, acest timp face mai putin de 5 zile, din cele 365 de zile ale anului. Asadar, intr-un an, 360 de zile oferim trupului si abia 5 zile sufletului!
Este o adevarata tema de meditatie. Ar trebui sa incercam sa calculam cat timp stam in fata calculatorului sau la televizor si apoi sa raspundem sincer pe ce loc se afla Dumnezeu in viata noastra.


Unde a fost si ce a facut Hristos de la 12 pana la 30 de ani? De ce S-a botezat Hristos, desi era fara de pacat? De ce trebuie sa se boteze pruncii nevinovati? La aceste intrebari ne raspunde Mitropolitul Augustin de Florina


- O nedumerire este urmatoarea: Din Evanghelii cunoastem viata lui Hristos. Informatiile insa ajung pana acolo cand Hristos de doisprezece ani a mers la Ierusalim, s-a inchinat in Templul lui Solomon, a ramas acolo trei zile si i-a uimit pe inteleptii lui Israel cu intrebarile si raspunsurile Lui.Apoi, Evangheliile tac. Exista un gol. Unde a fost si ce a facut Hristos de la 12 pana la 30 de ani? Dusmanii credintei exploateaza acest gol. Si ce zic?! Ca in aceasta perioada (de 18 ani) a calatorit si S-a dus departe, in tari diferite si in special in spatiul misticismului empatic, in Indii, si acolo a invatat intelepciunea pe care apoi a propovaduit-o.
- Minciuna! Hristos nu S-a dus nicaieri. Cum se demonstreaza asta? O spune Evanghelia. Va explic lucrul acesta si printr-un exemplu. Eu, prin harul lui Dumnezeu, provin dintr-un mic sat din Ciclade. Daca mergeti acolo, in satul meu, va vor spune lucruri despre viata mea: ca eram mic, ca m-am dus la scoalaprimara, ca am mers la gimnaziu, ca am mers la universitate, si ca…, si ca… Toate le stiu. Pentru ca lucrurile acestea se discuta. Cunosc detaliile vietii fiecarui consatean. Intr-un sat mic a locuit si Hristos, in Nazaret; de aceea S-a numit Nazarinean. Asadar cand S-a facut mare, de 30 de ani, si a propovaduit in Nazaret, ce spuneau?
- Curios lucru! Asta la scoala nu s-a dus: “Cum de stie acesta carte fara sa fi invatat?”(Ioan 7, 15), ca stie atatea lucruri?!…
- Compatriotii lui, adica, marturisesc ca nu a plecat din cercul Nazaretului, ci – ce a facut? – in aceasta perioada de 18 ani era acolo primul muncitor.
Sa auda aceasta toti acei parinti ai muncii si falsi ocrotitori care profita de muncitori. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bataturi in maini.Sarac, slujea in atelierul Sfantului Iosif ca sa se intretina pe El si pe Sfanta Lui Maica. Exista si o icoana, care-L prezinta in atelierul tamplaresc al parutului Sau tata, tinand in maini un ferastrau si o tesla si muncind.
Iata asadar unde a fost Hristos de la 12 pana la 30 de ani. Daca ar fi fost in alte tari, ar fi cunoscut-o compatriotii Sai, dar ei marturisesc ca nu S-a dus. De aceea sunt uimiti, nu pricep cum cunoaste “carte, fara sa fi invatat“.
- O alta nedumerire este urmatoarea: Cunoastem ca fiecare om este pacatos. Unul singur a fost fara de pacat – Hristos. Insa atunci se naste intrebarea: Daca este fara de pacat, de ce s-a botezat?
Iisus S-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Pana in clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoastea nimeni. Cine ar fi presupus ca sub acel muncitor cu fierastraie si ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel asteptat? Si chiar Inainte-Mergatorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus S-a botezat si pentru a se arata Taina Sfintei Treimi. In clipa Botezului S-a aratat adevaratul Dumnezeu, care era necunoscut in toata perioada antica. Stramosii nostri atenieni in “vestita cetate” ridicasera un altar “Dumnezeului necunoscut” (Fapte 17, 23). Asadar, la repejunile Iordanului S-a aratat adevaratul Dumnezeu. Cum S-a aratat? Drept Sfanta Treime. Un singur Dumnezeu – Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. O taina de necuprins! Ce exemplu sa aduc? Iata ceva ce n-am stiut: cand are loc diviziunea atomului, se spune ca are loc emiterea a trei particule; unul este atomul si emite trei particule. Cele trei devin noua si asa mai departe; cresc potrivit progresului geometric. Este si aceasta o imagine asemanatoare, dar orice am spune nu putem sa explicam taina cea mare. De altfel, putem oare sa explicam macar tainele cele maimici ale naturii? Matematicianul Einstein zice: “Inotam in oceanul tainei”. De aceea, aici, dincolo de logica si de cele cinci simturi, este nevoie de “al saselea simt”, adica de credinta. Prin credinta ne apropiem de marea taina, iar viermii de noi, fiinte mici si lipsite de importanta, ne plecam grumazul si zicem: Sfanta Treime, Parinte si Fiule si Duhule Sfinte, miluieste lumea.
Aratarea Sfintei Treimi astazi – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. S-au deschis cerurile. S-au tulburat apele. “Iordanul s-a intors inapoi” (Psalmul 113, 3). S-a aratat un porumbel, simbol al puritatii si al curatiei. Si s-a auzit un glas: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Hristos S-a botezat si pentru a Se face pilda crestinilor. El Insusi nu avea nevoie de otez; noi avem nevoie de curatia pe care o daruieste taina. Apa cristelnitei nu este apa comuna – daca crezi, desigur – daca nu crezi, e dreptul tau. Din clipa in care preotul isi pune epitrahilul si binecuvinteaza, din ceasul acela apa primeste deja o putere facatoare de minuni, vazuta prin credinta; in cristelnita se ingroapa Adam cel vechi cu toate pacatele lui, iar omul iese mai alb chiar decat zapada. Aceasta este credinta noastra. Asadar botezul lui Hristos s-a facut pilda pentru noi.
- In sfarsit, inca o intrebare. Se boteaza omul matur, pentru ca este pacatos; dar pruncii nevinovati de ce sa se boteze?
- Pentru ca poarta pacatul stramosesc. Unii vor rade, auzind acestea; dar azi vine stiinta, psihologia sa confirme ca acest lucru este adevarat. Doar ca o spune cu alte cuvinte. Pe scurt, zic doar ca omul, chiar nascut, poarta in el samanta stricaciunii, samanta pacatului. Lucrul acesta in limbaj stiintific inseamna “ereditate” si este acceptat de toti. Daca insa ii zici “pacat stramosesc” sunt deranjati. Asadar, copilul are si el o oarecare vina; si, de aceea, are loc Botezul, ca sa se stearga vina, care provine din pacatul stramosesc.
***
Iubitii mei, am dezlegat cateva nedumeriri. Ce a facut Hristos de la 12 pana la 30 de ani. De ce Hristos, daca este fara de pacat, S-a botezat in Iordan. De ce se boteaza si copiii mici.
- Noi ne-am botezat si trebuia in continuare sa pastram neintinata haina, sa nu savarsim vreun pacat dupa Botez. Dar, din nefericire, si dupa Sfanta Taina am cazut iarasi si suntem cufundati in pacate. Trebuie deci sa deznadajduim?
- Nu, nu! De mii de ori daca pacatuiesti si cazi, sa nu deznadajduiesti. Ridica-te din nou, deoarece exista si un alt botez, cum spun Parintii Bisericii: este lacrima de pocainta si de marturisire. Lacrimile lui Petru, ale femeii pacatoase, lacrimile miilor care s-au pocait.
Multe sunt lacrimile in lume. Exista vreun om care sa nu fi plans? “Valea plangerii” se numeste pamantul (Psalm 83, 6). Dar de obicei acestea sunt lacrimi desarte, nefolositoare. Pentru ca oricat ai plange, de pilda, pentru un mort, nu poti sa-l inviezi. Exista si alte lacrimi pretioase, lacrimi rare. Sunt lacrimile de pocainta. Dati-mi, dati-mi, pacatosilor, o astfel de lacrima! Aceasta lacrima pe care o versi aici pentru pacatele tale, are aceeasi putere ca Iordanul. Aceasta lacrima se preface in raul Iordan, devine ocean in care se spala pacatele lumii, ale tuturor generatiilor. Si atunci Hristos este laudat si slavit intru toti vecii. Amin.
+ Episcopul Augustin
(Omilia Mitropolitului de Florina, parintele Augustus Kantiotis
in Sfanta Biserica a Sfantului Pantelimon, Florina)
(traducere din elina: monahul Leontie)