Photobucket

marți, 31 mai 2011

Ce este glasul constiintei?

Este un grai tacut,o chemare lina,pe care o auzi sau intelegi ca vine dinlauntru,dar totusi de dincolo de tine,de la Dumnezeu.Insusi cuvantul con-stiinta insemneaza a sti impreuna,la fel.Iar cei ce stiu impreuna,la fel,sunt Dumnezeu si omul.Prin urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om si acelasi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.Cum Il vad asa ma vede-asa simt ca ma vede-vedere deodata dinspre doua parti.
  Patimile,reaua vointa si peste tot pacatele,dar mai ales ne bagarea in seama a acestui glas,ingramadesc niste valuri peste ochiul acesta,niste solzi,care-i sting graiul,incat abia se mai aude.Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiul nostru incat ne pare ca nu mai este Dumnezeu.Prin pacatele noastre,capatul omenesc al constiintei noastre s-a imbolnavit.Intelegem,prin urmare,cum se face ca s-a intunecat Dumnezeu asa de tare in ochii pacatosilor,incat acestia ajung de buna credinta.in rautatea necrediniei care i-a cuprins si li se pare ca abia acum au ajuns la "adevar".
  Glasul constiintei insa,fiind si capatul lui Dumnezeu din fiii Sai,prin fire sa,nu va putea fi inabusit mereu,toata vremea vietii noastre pamantesti.Odata si odata incepe sa strige la noi,parandu-ne inaintea lui Dumnezeu si inaintea noastra de toate faradelegile facute;iar daca nu ne impacam cu parasul acesta,cata vreme suntem cu el pe cale,drumeti prin viata aceasta,avem cuvantul lui Dumnezeu,ca El va asculta para si-i va da dreptate,si ne va baga in chinurile iadului.
  Sunt oameni care s-au invechit in rele nevrand sa stie de Dumnezeu si,mai catre capatul zilelor,cand indaratnicia firii s-a mai stins,s-au pomenit cu o rabufnire naprasnica a constiintei bolnave,rumpand toate zagazurile faradelegilor si azvarlindu-le  pe toate in fata lor,incat si somnul le-a fugit,iar la unii le-a fugit si mintea.Caci cu adevarat a fugit mintea omului care o viata intreaga nu face altceva decat sa stinga glasul constiintei.De aceea nu vrea Dumnezeu sa iesi din viata aceasta,fara sa stii si tu ca ti-ai omorat sfatuitorul cel mai bun,ce-l aveai la indemana pretutindeni,si nu te lasa sa pleci fara sa vezi,inca de aici,unde te vei duce.Asa sunt tocmite lucrurile,ca odata sa vada fiecare,vrand-nevrand,ceea ce trebuia,prin vredinta,sa vada totdeauna.

Niciun comentariu: